(30 ian. 1907, Davideni, Bucovina – 12 decembrie 1960, închisoarea Aiud)
preot ortodox, născut în Bucovina, s-a refugiat în 1941, împreună cu familia, în România
Arestat la 16 iulie 1959, a fost condamnat prin sentința nr. 603/22.101959 a Tribunalului Militar Iași la la 10 ani muncă silnică pentru „uneltire contra ordinii sociale”. Preotul Vasile Stoleru era acuzat că ”a pomenit în biserică pe fosul rege Mihai și regina Elena, inculpatul pomenindu-i pe aceștia în cadrul slujbelor religioase până în anul 1959 când a fost arestat. Cu ocazia slujbelor religioase incultpatul căuta în mod subtil să mențină trează ideea anumitor elemente dușmănoase despre faptul că regimul din RPR nu ar dura mult” (extras din sentința nr. 603 din 22 octombrie 1959, în Arhiva Memorialului Sighet, dosar nr. 16, Vasile Stoleru)
Închis la Botoșani și Jilava, apoi la Aiud, unde a murit la 12 decembrie 1960.
Tatăl său, Ilie Stoleru, a fost deportat în 1941 Siberia. A murit în deportare.