Un vârf de salcâm adus de pe câmp şi împodobit cu răchită creponată, verde, am făcut un brăduţ. Şi din ce… l-am împodobit acolo, ca să fie. Din cârpe am făcut o păpuşă.
Gertrude Ciobanu, din Bucovina. Refugiată în 1940 la Dărăbani (jud. Botoşani), se căsătoreşte, în 1947, şi ajunge la Biled (jud. Timiş). Este deportată la vârsta de 26 de ani împreună cu familia (soţul şi fiica de 2 ani) în Ezeru (jud. Călăraşi). (AIOCIMS 2059; Rep. Cristina Mincu; 13 mar. 2005)
***
Primul Crăciun a fost fără brad. Fiind o zonă din asta… Bărăganul afară de ciulini şi cereale, n-a fost nimic, nici măcar un pom. Se duceau părinţii la baltă, în Balta Borcei unde erau pomii şi ne aduceau câte o creangă. Primul Crăciun l-am făcut cu o ramură uscată de pom şi l-am îmbrăcat în hârtiuţe colorate, cu cartofi… De unde bomboane, ne aduceam aminte că am mâncat cândva ceva dulce.(Ecaterina Uzun, deportată la vârsta de 7 ani împreună cu familia din Denta (jud. Timiş) în Lăteşti (jud. Ialomiţa). (AIOCIMS 2060; Rep. Cristina Mincu; 13 mar. 2005)
***
24 decembrie 1952
Aseară a plouat bine, de a udat ciurlanii. Și nu pot face focul în cuptor. Mereu plouă cu vânt. Am umblat pe la Rusu să pot coace la ei, dar până la urmă am copt o pâine la ei, iar niște plăcintă la vecina Reihtenwald și pe plita noastră am copt mai multe pâinișoare, și una mai mare. Deci toată ziua am umblat cu aceste copturi, dar cea mai bine coaptă a ieșit pâinea coaptă la noi pe plită!
Din economie de lemne n-am făcut azi mâncarea, numai unele pregătiri. Liusic, din cauza timpului ploios, n-a putut aduce butucii scoși la Rubla și am rămas fără lemne. Am mai adunat ce-am putut pentru a avea pe mâine cu ce prepara mâncarea!
25 decembrie 1952
Crăciunul. Marea Sărbătoare a anului!
Trist din toate punctele de vedere, natura e tristă, tot timpul a ploaie și în suflete tristețe, cu situația noastră și a tuturor. N-am mai primit de la nimeni nimic! …
Am făcut din carnea de oaie o supă, sărmăluțe, o friptură și pârjoale. Dintr-o bucată de carne de porc de la Liviu am făcut mușchi împănat cu usturoi. Din zarzavaturi am făcut o salată russe. Dar fără maioneză. Am fost ocupată până târziu cu aceste preparate, dar după ce am terminat, am cântat împreună cu Liusic din caiet.
Seara a venit Norica, am stat de vorbă, apoi am servit cina. Și așa a trecut prima zi a Crăciunului. Dar când să închid ușa am rupt mânerul!
26 decembrie
Ne-am sculat târziu, ca să nu consumăm lemne, pe care nu le avem! Am făcut apoi o mămăliguță cu lapte, cu ziua de azi s-au făcut 100 lei, până nu plătim, nu mai luăm lapte.
Liusic cu Virgil s-au dus să aducă ceva lemne. Liusic cu sacul, iar Virgil cu țecherul, altfel n-avem absolut cu ce face focul.
Spre seară m-am dus la Luiza. Așa a trecut și ziua a doua. Mi-a dat niște prăjituri pentru copii.
Din Elena Spijavca, Munci și zile în Bărăgan, editor Romulus Rusan, Fundația Academia Civică, 2004
Familia Spijavca a fost deportată în perioada 1951-1955 la Rubla
