19.01.89
…Astăzi, când mă îndreptam spre staţia de metrou Victoriei, plecând de la slujbă spre casă, o mare de praf sau ceaţă sau fum închidea orizontul în toată Piaţa Victoriei. Când m-am apropiat, m-am dumirit… se dărâmau criminal, cu ură, cu cele mai distrugătoare mijloace tehnice, cele două case boiereşti, vile cu turnuri şi foişoare situate în vârful de intersectare a Căii Victoriei cu Bd. Ana Ipătescu. Două palate splendide, solide, făcând parte organic din arhitectura de valoare unică a Bd. Ana Ipătescu se dărâmau, se demolau, pentru a se face loc indicaţiei lui: în locul lor, un bloc cu 9-14 etaje, uriaş, hidos, nelegat de specificul zonei, trântit cu brutalitate, cu aroganţă de stăpâni absoluţi şi de despoţi în acest punct al oraşului.
Când am coborât în staţia de metrou, praful înecăcios era gros până la sufocare, la fiecare cădere a zidurilor de sus, trâmba de praf pătrundea ca o suflare de balaur inundând tunelul metroului.
Călătorii, aşteptând metroul, ţineau batiste la gură şi la nas…sus era prăpădul, jos efectul.
Din Gheorghe Leahu, Arhitect în ”epoca de aur”, Fundația Academia Civică, 2004
Jurnalul secret scris de arhitectul Gheorghe Leahu în anii 1985-1989, ultimii ani ai “epocii de aur”, când Bucureştiul era mutilat de giganticele şantiere ale noului centru civic, iar viaţa de zi cu zi era un coşmar
