Cluj, la 2 ianuarie 1989
Intelectualii, statutul și comportamentul lor mă preocupă și îngrijorează. Ce este un intelectual, în viziunea mea? E omul care printr-un efort spiritual și intelectual ajunge la o „bună așezare în lume“ ca ființă morală, devenind totodată o conștiință a lumii, ca martor și mărturisitor (nicidecum ca tăinuitor) al adevărului.
Cluj, la 3 ianuarie 1989
Intelectualul, prin atitudinile sale de viață, ar trebui să propună un model existențial ideal în raport cu provocările, dar și cu exigențele veacului. Astfel, el s-ar manifesta mereu ca un purtător al energiilor înnoitoare ale neamului, poate chiar ale omenirii.
*
Cultura nu poate fi vie decât în măsura în care valorile ei sunt trăite, transformate în atitudini spirituale manifeste și constante, chiar și în cele mai potrivnice împrejurări. Artiștii, scriitorii noștri sunt, în bună parte, numai meseriași, producători iscusiți de obiecte de artizanat artistic (poezie, proză), în care nu pun nici un fel de crez, de vreme ce sunt oricând dispuși să facă concesii politicului, modei, care tot un fel de cenzură e. Paradoxal e însă faptul că aceiași scriitori se lamentează apoi că nu intră în universalitate… or, acolo nu intră decât acele opere care poartă pecetea unei creații vii.
Cluj, la 5 ianuarie 1989
A fi intelectual nu înseamnă doar a avea un important bagaj de cunoștințe și a fi priceput în a le folosi. Desigur, aceasta este, și ea, o componentă a calității de intelectual. Dar nu ajunge doar atât. Când mă gândesc la marile noastre figuri de intelectuali din trecut, constat că ei aveau ceva în plus; iar acest „ceva“ era esențial pentru că îi propulsa la un cu totul alt nivel. Acest altceva diferențial consta, mai ales, într-o mărturisire consecventă a adevărului, vreau să spun, a gândului lor adevărat despre realitate. Ei se considerau martori ai evenimentelor și se simțeau moralmente obligați să le descifreze și evalueze prin filtrul sensibilității lor morale, contribuind totodată la limpezirea conștiinței semenilor lor. Inteligența, erudiția, chiar actele acelor intelectuali erau constant luminate de ființa lor spirituală care dădea unitate, avânt, forță întregii lor activități. Înțeleg prin ființă spirituală acele exigențe interioare, valorice, constante, prin care omul răspunde provocărilor realității. Doar atunci când întreaga activitate a cărturarului se organizează în funcție de aceste exigențe de adevăr, de dreaptă judecată, de bine și de frumos, putem vorbi de un adevărat intelectual, doar atunci se prezintă în fața noastră o conștiință, un destin uman…
din Doina Cornea, Jurnal. Ultimele caiete, editor și prefață Ana Blandiana, Fundația Academia Civică, 2009
