(n. 13 ianuarie 1914, Colelia/Constanţa – d. 16 mai 1969, Iaşi)
Preot romano-catolic, ceremonier în cadrul Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureşti (1948-1949), director şi administrator al Seminarului Catolic de la Timişul de Sus (1940-1947), preot profesor la Seminarul „Sfântul Duh” din Bucureşti (1939-1940)
A fost arestat la 26 iunie 1949 în timp ce se afla în drum spre Popeşti-Leordeni pentru a participa la o ceremonie de acordare a mirului, împreună cu episcopul romano-catolic de Iaşi, Anton Durcovici. Potrivit unor mărturii, la reţinere ar fi fost lovit în cap cu o rangă, fapt ce a contribuit la moartea sa prematură, în anul 1969.
După mai bine de un an de anchete desfăşurate în arestul Ministerului de Interne, nu au rezultat „fapte care să facă obiectul trimiterii în justiţie”, însă fiind considerat „un element periculos”, la 22 septembrie 1950 a fost transferat la Penitenciarul Sighet.
Prin Decizia M.A.I. nr. 64 din 30 ianuarie 1952 a primit o condamnare administrativă de 12 luni.
Părintele Eugen Popa își amintea că Rafael Friedrich a rămas în detenţie „tot evlavios, cu o memorie deosebită, încât în celulă putea evoca cu amănunte vieţile sfinţilor şi preda puncte de meditaţie”.
În 20 martie 1955 a fost transferat la Penitenciarul Jilava. La 22 iulie 1955 i s-a fixat domiciliu obligatoriu în comuna Schei din raionul Însurăţei, regiunea Galaţi pentru o perioadă de 5 ani. Restricțiile domiiliare i-au fost ridicate la 15 mai 1956, iar la 11 iunie 1956 s-a mutat de la Schei la Târgu Jiu. În octombrie 1956 s-a stabilit la Iaşi fiind profesor la Seminarul „Sfântul Iosif”.
A murit la 11 mai 1969, la doar 55 de ani.În 16 mai, conducerea Securităţii ieşene a aprobat închiderea acţiunii de urmărire informativă şi a clasat dosarul la arhivă.
