În 1950, am fost dus de la Jilava la Ministerul de Interne şi de acolo la Arsenal, unde în luna ianuarie a avut loc procesul.
Am fost judecat la un an şi zece luni după arestare.
O săptămână, cât timp a durat procesul, am stat în clădirea Arsenalului…
Am avut avocat din oficiu, care nu ne-a întrebat mai nimic. La proces am stat ca nişte mumii. Era dinainte calculat, aranjat. Nu trebuia să gândim şi nici să vorbim. Am spus doar „prezent”, apoi ne-au acuzat, ne-au condamnat, am plecat şi gata, ăsta a fost procesul. Părinţii mei nu au venit să asiste pentru că nu au fost anunţaţi. Ştiau că sunt închis, dar nu ştiau unde mă aflam. Am fost acuzat de „uneltire împotriva ordinii sociale”, fiindcă am uneltit cu toţii să cadă comunismul. Dacă scrieţi „articolul 209, cod penal” – asta caracterizează şi sfinţeşte totul!
…Lotul a fost format din vreo 18 persoane… Nu i-am cunoscut pe ceilalţi decât atunci când am fost dus la judecată. N-am stat cu ei în aceeaşi celulă. Pe fiecare ne-a dus în altă parte. Doar în dubă şi la tribunal am stat împreună, dar n-am avut voie să vorbim unii cu alţii.
Din Constantin Ionașcu, Ororile și farmecul detenției, o convorbire cu Traian Călin Uba, Fundația Academia Civică, 2010
***
Constantin Ionașcu
(19 noiembrie 1924-15 noiembrie 2011)
Student la Facultatea de Drept
A fost arestat la 4 mai 1948, ca membru activ al Tineretului Universitar Naţional Ţărănist şi ca participant la organizarea manifestaţiei din 8 noiembrie 1945. A fost condamnat la 5 ani închisoare corecţională pentru „uneltire contra ordinii sociale” (articolul 209). A trecut prin închisorile şi lagărele de muncă Malmaison, Saligny, Valea Neagră, Constanţa, MAI Bucureşti, Jilava, Piteşti, Aiud, Gherla, Poarta A fost eliberat în 2 mai 1953, la expirarea pedepsei.
