Romulus Ioan Codea: În iarna anului 1950 o fost o echipă de lămurit prin sat; era cu ei unuʼ de la regiune, Săpoianu… și, parcă, Dumitru îl mai chema…
Daniel Popa: La sfârşitul lui 1950?
R.I.C.: Nu, la începutul lui 1950.
D.P.: Deci în iarna din 1949 spre 1950.
R.I.C.: Da, şi s-o lămurit 36 de familii, cu care o luat fiinţă colectivul pe 23 martie.
D.P.: Ce fel de oameni erau cei care s-au înscris primii în colectiv?
R.I.C.: Primii care s-au înscris or fost oamenii care or făcut un pic de politică, i-o presat un pic, vreo cinci familii bune, şi pe urmă o fost restuʼ – oameni mai săraci, care n-or avut nimic. Le-o promis că le dă marea cu sarea atunci când or face colectivuʼ. Daʼ le-o şi dat.
D.P.: De unde le-au dat?
R.I.C.: La colectivuʼ ăsta s-o luat pământul bisericii din Balomir, care o fost predat la stat la Orăștie, la IAS, şi l-au dat apoi la C.A.P. aici. Atunci o luat fiinţă, cu 36 de familii. Iar ăştia, cu ce-or primit de la oamenii care au fost străinați, au ajuns să aibă în jur la 200 de hectare. Dar ei, dac-or avut familiile astea 50 de hectare toţi.
…M-am înscris (la colectiv, n. ed.) c-am fost ameninţat cu puşcăria. Eram pe vremea aia şeful formaţiei de pompieri voluntari în sat. Aveam o formaţie bună. Noi eram scutiţi de corvoadă, dar mai făceam şi noi corvezi… Dar ne-aduna cu semnal că s-o întâmplat ceva foc, ca să ne ducă la lămurire la primărie. Ș-apăi acolo îl lua pe rând pe fiecare. Dar în seara zilei de 7 martie, tătă noaptea m-o ținut la Sfat, că eu îs capul răutăţilor, că nu mă-nscriu în colectiv și că de-aia nu se-nscriu nici pompierii. Am spus: „Și dacă mă-nscriu, și dacă nu, ăia fac ce vreau ei, tot nu se-nscriu. Nu port eu comanda”. Și-apăi fiind persecutat, în ziua de 9 martie ʼ60 m-am înscris şi eu la colectiv.
D.P.: Fiind persecutat în ce fel?
R.I.C.: Nu puteai mere nicăieri, erai urmărit tot ce faci… Asta am uitat să vă spui: în ʼ59, pe anumiţi tineri de-ăştia din sat, ne-or dus la Securitate, ne-or acuzat că avem arme. Deși n-am avut. Daʼ bătaie am luat… Două săptămâni la Securitate, numaʼ noi am ştiut!
D.P.: Unde anume?
R.I.C.: La Cugir. Ne-or luat în ziua de 3 ianuarie ʼ59. Ne-o anunţat şeful de post să ne prezentăm la Cugir, la poliţie.
Fragment din interviul cu Romulus Ioan Codea, țăran din Șibot (județul Alba), realizator Daniel Popa, 1996, nterviul nr. 423 A1 din AIOCISAC, publicat în Pământul tuturor, pământul nimănui, Mărturii despre colectivizarea din Alba, Mureș și Hunedoara, interviuri de Daniel Popa, editor Traian Călin Uba, prefață de Romulus Rusan, Fundația Academia Civică, 2016
