Deși funebru-răscolitoare de emoții, cartea este întru totul binevenită. Aproape 20 de mărturii despre câteva dintre cele mai demențiale demolări ceaușiste (mănăstirea Văcărești, bisericile Enei și Sfânta Vineri, zona Uranus, cu Arhivele, Arsenalul, dar și Spitalul Brâncovenesc, Halele ș.cl.), venite dinspre istorici, arhitecți, restauratori și locuitori – de la Dinu C. Giurescu, Aurelian Trișcu, Alexandru Beldiman, Peter Derer, la Cezara Mucenic, Dan Mohanu și Cornelia Pillat, până la Constanța Costea – din care înțelegem o dată mai mult actuala (ireversibilă) dezarticulare a Bucureștilor.
