n. 8 sep. 1924, Oprișeni, Nordul Bucovinei – m. 22 martie 1985, închisoarea Jilava
învăţător în Rădăuți
A fost arestat în 12 martie 1959 și condamnat prin sentința nr. 305/1959 a Tribunalului Militar Iași la 10 ani închisoarea corecțională pentru ”uneltire contra ordinii sociale”. Trece prin închisorile Botoșani, Jilava, Dej, Gherla. Este eliberat la 4 august 1964 în baza decretului de grațiere nr. 411/1964.
Este rearestat la 4 decembrie 1981 fiind acuzat de ”propagandă împotriva orândurii socialiste”. Prin sentința nr. 2/1982 a Tribunalului Militar Iași este condamnat la 8 ani închisoare. Închis la Suceava, Botoșani, București, Aiud. În 29 decembrie 1984 este transferat la Jilava unde va muri câteva luni mai târziu, la 22 martie 1985.
Iancu Marin.: Un alt caz care a murit, dar nu în faţa noastră, a fost Oloieru Dragoş… Era din Rădăuţi de undeva, profesor de matematici. El era bolnav cu ficatul.
R.: Şi asta ar fi cauza?
I.M.: Păi dacă nu îi dai medicamente să îl ocroteşti cât de cât să mai refaci celula? …Hepatită, vă daţi seama. Ei, el tot ţipând a fost luat de aici de la noi şi dus la spital la Jilava şi acolo am înţeles că a murit. Sigur, nu ştiu diagnosticul.
Iancu Marin, deținut politic în anii 80, interviul nr. 2550 din Arhiva de Istorie Orală a Memorialului Sighet, realizator Gabriel Catalan
Părinții lui Dragoș Oloieru,, Tatiana și Ion, care locuiau în Oprișeni, Adâncata, în Nordul Bucovinei, au fost deportați de autoritățile sovietice în Siberia de unde nu s-au mai întors.
Fratele său Octavian (1919-2012) de profesie învățător, a fost și el arestat de mai multe ori. Prima dată a fost arestat în 1947 pentru că participase activ, ca membru PNȚ, la campania electorală din 1946. A fost rearestat în august 1948 și condamnat la 1 an închisoare pentru că ”a ajutat membrii unei organizații subversive”. La expirarea pedepsei i se prelungește detenția cu o condamnare administrativă. Închis la Iași, Jilava, Valea Neagră. Este eliberat în 27 mai 1954. În 14 septembrie 1970 este din nou arestat și acuzat de de ”propagandă împotriva orândurii socialiste”. Este condamnat prin sentința nr. 309/1970 a Tribunalului Militar Iași la 12 ani închisoare. Închis la Botoșani, Văcărești, Aiud, Iași. A fost eliberat la 18 august 1972, însă este imediat internat la spitalul de psihiatrie Răducăneni, Iaşi
