AUDIO: Interviul integral in audio –inregistrare in data de 13 martie 2019.
“Acum, când încercăm să medităm asupra celor 30 de ani care au trecut de la Revoluţie, ne dăm seama că singurul câștig evident, indubitabil şi pe care nu-l pune nimeni sub semnul întrebării este libertatea” – Ana Blandiana.
Gala Premiilor Radio România Cultural are loc în această seară la Teatrul Odeon din Bucureşti. Între cele patru premii speciale (Premiul de excelenţă – maestrul Valentin Gheorghiu, Premiul Sezonul cultural România – Franţa – pianista Alina Pavalache, stabiită la Paris, Premiul România Europeană – Lia Perjovschi), Anei Blandiana i s-a acordat Premiul “30 de ani de libertate”. E un premiu care o onorează, afirmă scriitoarea. A luptat pentru libertate şi înainte de 1989 prin “nevoia şi încăpăţânarea de a scrie ceea ce crede”.
După 1989, Ana Blandiana a devenit repede una dintre cele mai importante figuri ale mișcării civice din țara noastră. La început în Alianța Civică, apoi a creat, împreună cu Romulus Rusan (1935-2016) Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei de la Sighetu Marmației – primul memorial din lume dedicat victimelor comunismului.
În aceste trei decenii de libertate Memorialul de la Sighet s-a impus ca cel mai important proiect realizat la noi împotriva uitării propriei noastre istorii. În 2018, la 25 de ani de la constituirea Memorialului de la Sighet, a primit din partea Uniunii Europene distincția „Marca patrimoniului european”. Ana Blandiana a devenit, prin ceea ce a scris şi prin implicarea în mișcarea civică, un reper incontestabil al luptei noastre pentru adevăr și libertate.
Săptămâna trecută, scriitoarea a fost în studioul RRA, unde am realizat un interviu despre premiul special “30 de ani de libertate”, despre Memorialul de la Sighet şi despre rolul scriitorului astăzi în cetate. Fiind chiar ziua de naştere a soţului ei, ne-a citit versuri din ultima carte ”Variaţiuni pe o temă dată”, volum dedicat omului de cultură Romulus Rusan.
Ce înseamnă acest premiu şi ce înseamnă lupta pentru libertate?
Din tot ce reprezintă acest premiu, care este oarecum special pentru mine, fiindcă sunt obişnuită cu premii strict literare şi de data aceasta are o aură mai mare, din tot ce reprezintă el, îmi place cel mai mult numele.
În primul rând, prin faptul că am fost scriitor, nu am fost mai mult decât atât, dar asta conţinea în sine nevoia şi încăpățânearea de a scrie ceea ce cred, deci de a fi liberă, nevoia şi încăpăţânarea de a face public ceea ce am scris şi în măsura în care reuşeam. Dar asta nu ţinea doar de mine, era o dovadă că am reuşit să fiu liberă. Mă bucur de acest titlu al premiului pentru că în mod évident, acum când încercăm să medităm asupra acelor 30 de ani care au trecut de la Revoluţie, ne dăm seama că singurul câştig evident, indubitabil şi pe care nu-l pune nimeni sub semnul întrebării este libertatea, ea fiind cu atât mai importantă cu cât timp de o jumătate de secol înainte a fi liber nu era o urmare a legii, ci un eroism şi un talent care adesea se confundă cu talentul literar. Dar când mă gândesc la aceşti ani din urmă, îmi dau seama că libertatea este o noţiune polimorfă, iar diversele ei forme de manifestare pot să fie contradictorii. Există libertatea de a fura şi libertatea de a protesta. Între aceste două mai există ceva ce eu aş numi-o libertatea leneșă, un fel de a nu avea curajul şi elanul de a ne folosi libertatea, mi se pare cel mai mare păcat, mi se pare chiar un păcat de moarte dacă ne gândim la cei care au murit în decembrie ca să fie liberi. Credeau că pot să fie liberi.
http://www.romania-actualitati.ro/ana_blandiana_30_de_ani_de_libertate_premiu_special_acordat_de_rrc-125026
