Eram la Mislea în 1954
…Am ajuns în Vinerea Mare. În această perioadă, fetele ortodoxe făceau serviciile în cameră: dusul tinetelor afară şi aşa mai departe, pentru că noi făceam exerciţii spirituale. Pe urmă, în Săptămâna Mare a ortodocşilor făceam noi, catolicele, toate serviciile din cameră şi ortodoxele aveau linişte. Când a fost ziua de Paşti la noi, şi pentru ortodocşi era Duminica Palmierilor, a Floriilor, noi făceam liturghia pentru catolici, am cântat „Cristos a înviat”. Dar povesteam şi ce a fost în Duminica Floriilor, intrarea lui Isus, aşa, ca să aibă fiecare lucrurile acestea. Apoi, în ziua de Paşti, la noi la catolici a fost la fel şi am sărbătorit împreună, şi la ortodocşi la fel, împreună am sărbătorit. Am sărbătorit Învierea cu toată camera.
(…) După cum vă spuneam, de Paştile ortodox, am sărbătorit Paştile împreună. Cine avea regim, a păstrat laptele din ultimele două săptămâni, şi am avut o cănuţă mică cu lapte, ca să facem puţină brânză; care aveam o bucăţică de marmeladă, care aveam câte un cub de zahăr, am oprit pâinea – ne dădea numai 80 de grame de pâine pe zi, restul mămăligă – şi atunci o fărâmiţam mic, şi împreună cu marmeladă am făcut ouă roşii şi, pe urmă, am scris cu brânză „Cristos a înviat!” .
(…) În celulă, la mijloc, era o sobiţă mică cu cărbuni. Şi când a fost ziua de Paşti, am pus batista albă pe sobiţă, rozariul l-am pus acolo, deci acolo era Crucea, şi acolo am făcut slujba, adică Liturghia, rugăciunile numai, că nu aveam preot ca să facem… Apoi s-a cântat „Cristos a înviat!” La urmă, au adus toate atenţiile astea, ca să le sfinţim. Cum să sfinţim, că n-aveam apă sfinţită! Şi atunci am pus totul pe sobiţă acolo, pe şerveţelul cela alb, şi am spus rugăciunea „Tatăl nostru”…
Aşadar, bucurii pentru Paşti făcute din puţinul pe care îl aveaţi acolo.
fragment dintr-un interviu cu sora Clara realizat de Aurora Sau, Arhiva de Istorie Orală a Memorialului Sighet, fond „Aurora Sasu”, interviul nr. 1328, interviu în curs de publicare la editura Fundației Academia Civică (editor Virginia Ion)
(1912-2009)
călugăriţă romano-catolică
Arestată la 19 iulie 1950, prin sentinţa nr, 396/1952 a Tribunalului Militar Bucureşti, a fost condamnată la 15 ani muncă silnică pentru „uneltire contra ordinii sociale”. Închisă în penitenciarele Jilava, Mislea, Spital Văcăreşti, Miercurea Ciuc şi Oradea, a fost eliberată după 14 ani de detenție, la 15 aprilie 1964, prin graţiere.
