Ion Ciupercă: Pe data de 25 iunie 1950 era programată inaugurarea festivă a înfiinţării Gospodăriei Agricole Colective în satul Bârgăuani… „Victoria socialismului”. Şi pentru festivitatea asta, cadrele didactice din sat au pregătit o echipă artistică care trebuia să evolueze pe scena făcută acolo. Dar au mai venit şi din jur, din alte comune, formaţii artistice. Şi din Piatra Neamţ, de la fabrica „Reconstrucţia” parcă, şi nu mai ştiu… Fanfara militară… Deci era pregătit deja de judeţ să fie o sărbătoare mare pentru inaugurare. O fost invitaţi din comunele din jur, reprezentanţii, numai că în loc să se desfăşoare lucrurile cum au gândit, când s-au dus să ia băncile oamenii s-au revoltat şi totul nu a mai mers cum au programat. Deci o luat o altă întorsătură. De la biserica catolică de pe deal, oamenii s-au revoltat, au aruncat cu pietre, au aruncat în cei care s-au dus să ia respectivele bănci. Erau şi cu maşini, camioane cu muncitori au venit atunci să ajute, că era „înfrățirea” între țărani și muncitori, clasa muncitoare și cu asta ţărănească… Și au stricat maşini, au dat cu topoarele în cauciucuri, au bătut şoferii care conduceau maşinile respective, maşinile le-au răsturnat pe traseu… şi oamenii erau revoltaţi. De fapt o parte nu erau de acord cu ideea asta, dar partea aceea era mică. Însă mulţi erau de acord, ăştia mai săraci. Deci incidentul ăsta a fost că de ce le ia băncile din biserică, mai ales că erau, nu ştiu, mai pe la sfârşitul slujbei, sau oricum, dacă era în jur de ora 10-11, erau în timpul slujbei. Deci de acolo au plecat, de la biserica catolică, revoltaţi. Și tot grăbind pe drum, aruncau cu pietre, strigau, înjurau oficialităţile care venise să ia băncile, şi tot s-apropiau. Valul ăsta se îngroşa din ce în ce, tot veneau, se alipeau cu primii care au fost, şi au mers aşa până aproape de primărie, când un învăţător de-aici, Gheorghe Mancaş, şi preotul ortodox Ioan Moraru, au ieşit în faţa mulţimii şi le-a spus să fie liniştiţi, să se ducă la casele lor, că nu va fi rău. O parte i-au ascultat, dar unii nu, tot aruncau cu pietre mai departe, dar totuşi o fost o poziție bună intervenția lor.
Intervenția lor a fost bună în sensul că o parte s-au lăsat, au înțeles ei; nu pe toți poți să-i lămurești deodată… Și oamenii au mai stat, față în față cele două părți, au stat chiar aproape de primărie. Între timp autoritățile au dat telefon la județ ca să vină ajutoare, miliție. Niște cetățeni s-au urcat pe stâlp și au tăiat firele crezând că împiedică transmiterea, dar deja mesajul era transmis. Și pe altă parte a satului or venit vreo trei-patru camioane cu miliție, au coborât în fața primăriei, și la vreo două sute de metri în fața primăriei erau ostilitățile. Când au coborât din mașini milițienii, au venit în ajutorul autorităților. Oamenii au văzut că au venit întărituri și au plecat, au rupt rândurile și s-au dus toți în toate părțile. Iar milițienii și cu cei din autoritățile locale au mers pe drum și tot au cules pe care-i văzuseră deja mai revoltați, care ar fi capii rebeliunii. Și i-o cules, i-o arestat, i-au pus într-o dubă, într-o mașină… așa…
D.P.: Vă amintiți în ce moment al zile au sosit camioanele cu milițieni?
I.C.: Da, pe la patru după-amiaza. Deci în iunie ziua era mare, era pe la patru, cam așa. Și atunci toți au fugit în toate părțile. Și-or mai prins o parte, o capturat atunci, i-o dus la poliție, la primărie, i-o mai cercetat, la unii le-o mai dat drumul… Că din întâmplare mai erau și din ăștia mai săraci care se revoltase. Totuși la ăștia le-o dat drumul… La cei mai înstăriți, mai bogați, dacă i-o prins, nu le-o dat drumul la aceia, că era primarul și alții care spuneau: „Ăsta e periculos, ăsta e periculos…”
D.P.: Au fost arestate și persoane care nu participaseră la acea revoltă?
I.C.: Tot drumul era plin. Așa, dar mai veneau și de prin alte părți, pe la garduri, și se uitau. Dar când toată lumea o plecat, o fost o dezorganizare, toți plecau, i-au cules, indiferent care mergeau atunci, indiferent că erau în stradă atunci sau nu erau. Dar dacă i-o prins pe drum mergând, nu putea ști exact care o fost și care n-o fost. Pe urmă i-a cercetat și dacă o avut dovezi că n-au participat le-o dat drumul sau… nu mai știu cum au procedat ei atunci, dar au luat și pe care n-au fost acolo, dar i-o găsit atunci, pentru cercetări…
D.P.: Ne puteți spune numele unor oameni care nu au participat la revoltă și care totuși au fost ulterior arestați?
I.C.: Fostul primar, de mai înainte, Gheorghe Darie, el nu era în stradă atunci, era cu vitele într-un loc, și totuși o fost arestat, dar nu în ziua aceea, în altă zi, chiar dacă nu a participat acolo, o fost arestat.
(…) O parte le-o dat drumul, dar o parte or rămas arestați și i-o luat la Piatra Neamț, așa, aceia au fost arestați. Între timp, timp de vreo trei zile, de duminică până joi o fost o legătură între autorități și județ, și s-o făcut liste care ar fi, cine ar fi instigat, cine o făcut propagandă contra. Și atunci, pe baza listei acelea făcută în astea trei zile, s-o luat o măsură de la județ ca să aresteze. Dar scopul o fost să aresteze pe cei mai bogați și mai înstăriți, mijlocași chiar, care chiar dacă nu au participat acolo, i-au considerat că ar fi un obstacol, și deci o fost trecuți pe o listă de către primar și nu știu care mai era pe aici. Și când or venit, și or venit joi noaptea, mașinile în toate părțile satului au înconjurat satul, oamenii spre ziuă voiau să se ducă la prășit, era timpul prășitului, i-or trimis înapoi în sat, și deja membrii de partid din satul Bârgăuani, devotați, cu autoritățile locale și cu Securitatea mergeau pe la case să îi aresteze pe o parte. Pe o parte i-o găsit acasă, i-o arestat, pe alții nu i-o găsit, erau plecați deja la câmp. Așa. S-au dus și la câmp, pe care i-o găsit i-o luat, pe care nu, nu i-o luat atunci. Dar în noaptea aceea au fost arestați mulți, cred că vreo 20, dacă nu mai bine… La o parte le-o dat drumul, o parte o rămas, și unii au și murit în închisoare.
Fragment dintr-un interviu cu Ion Ciupercă (născut la 23 noiembrie 1941, Bârgăuani, județul Neamț, profesor de matematică), realizat de Daniel Popa în septembrie 2001, Arhiva de Istorie Orală a Memorialului Sighet, interviul nr. 1437, nclus în volumul în pregătire Colectivizarea – „de bunăvoie, daʼ cu forța”, interviuri de Daniel Popa, editor Traian Călin Uba
***
După revolta din 25 iunie 1950 au fost arestați numeroși țărani, unii fiind doar anchetați, alții ajungând în fața instanțelor de judecată
Gheorghe Darie (9 mai 1889, Bârgăuani, Neamț – 21 aprilie 1953, închisoarea Gherla), arestat în 25 iunie 1950 pentru că ”a dus propagandă contra gospodăriei colective”. Prin sentința nr. 662/1950 a Tribunalului Militar Iași fost condamnat la 10 ani închisoare corecțională pentru „instigare publică” (art.327 C.P.). Încarcerat în penitenciarele Iași și Gherla. A murit la 21 aprilie 1953 în închisoarea Gherla.
Leon P. Budău (n. la 11 februarie 1889, Miclăușeni, Bacău) țăran, participant la revolta din Bârgăuani, Neamț din iunie 1950. Arestat la 25 iunie 1950, a fost condamnat prin sentința nr. 662/1950 la 8 ani închisoare corecțională pentru „instigare publică” (art. 327 C.P.). A fost închis în penitenciarele Iași, Gherla, Cavnic și Caransebeș. A fost eliberat la data de 5 octombrie 1955 în baza decretului de amnistie nr. 421/1955.
Nița Gherghilaș (n. 15 februarie 1900, Bârgăuani, Neamț), țărancă, participantă la revolta din Bârgăuani, Neamț din iunie 1950. Arestată la 25 iunie 1950, a fost condamnată la 4 ani închisoare corecțională pentru „rebeliune”. A fost închisă în penitenciarele Iași și Mislea. A fost eliberată la la 25 iunie 1954.
Ferdinand Pascaru (n. 22 august 1908, Bârgăuani, Neamț), țăran, participant la revolta din Bârgăuani, Neamț din iunie 1950. A fost arestat la 25 iunie 1950 fiind acuzat că ”împreună cu alții din sat s-a răzvrătit contra autorităților!. A fost condamnat la 8 luni de închisoare pentru ”rebeliune”. Încarcerat în penitenciarul Oași de unde a fost eliberat la 16 februarie 1951.
Mihai Pascaru (n. 7 februarie 1917, Bârgăuani, Neamț), țăran, participant la revolta de la Bârgăuani, din iunie 1950. Arestat la 25 iunie 1950, a fost condamnat la 1 an și 6 luni închisoare corecțională pentru ”rebeliune”. A fost închis în penitenciarele Iași, Jilava, Poarta Albă, Văcărești și Giurgeni. A fost eliberat la 23 februarie 1952.
