Născută la 3 martie 1914, în Roma (judeţul Botoşani), ţărancă
A fost arestată la 15 iunie 1949, în urma revoltei ţăranilor din Roma, şi condamnată la 6 ani închisoare corecţională pentru „rebeliune”. Închisă în penitenciarele Iaşi şi Mislea, a fost eliberată la 15 iunie 1955.
Daniel Popa: Spuneţi-mi, vă rog, ce s-a întâm-plat în iunie 1949 aici, la dumneavoastră în comună.
Maria Ionescu: Revoltă. Că o vrut să facă colhoz… Gospodărie Colectivă, da’ colhoz s-o vorbit. Tătă lumea s-o revoltat, da’ pi noi ne-o încarcat.
D.P.: Dar de la ce a plecat revolta? Ce s-a întâmplat?
M.I.: O vinit la cooperativă şineva din oraş şî făşe propagandă. (…)
D.P.: Când au început arestările?
M.I.: Apăi, pi noi ne-o luat pi data di 15 iunie.
D.P.: Şi revolta când a fost?
M.I.: Duminică… Și la vreo tri zâli m-o arestat. După ce s-o revoltat lumea, o vinit armata… sau Securitatea… Şî, când s-o luminat di zâuă, ne-o dus şî ne-o urcat în dubă, şî copii mei o rămas răcnind în urmă, fără tată, fără mamă. (plânge) …
D.P.: Soţul dumneavoastră murise înainte?
M.I.: Soţu’ meu o făcut şinşi ani concentrare şî război. Șî în ’43 o vinit, în mai, şî în iunie o murit fulgerat.
…
D.P.: Şi copiii dumneavoastră în grija cui au rămas?
M.I.: O rămas casa şî mama năcăjâtă şî ei tot năcăjâţi erau. Să cerea cote, ei era mititei… Băietu’ ave 10 ani şî lucra la snopi, la grâu, cu tataia, ca să deie, că 4.000 di kili di grâu o dat tata după ce ne-o luat pi noi.
D.P.: După ce v-au arestat, ce s-a întâmplat?
M.I.: Ne-o dus la Iaşi o săptămână, la fixare di termen, o săptămână ne-o judecat şî, pi urmă, am stat în temniţă din iunie, di pi 15, şî până în noiembrie. Înainte di judecată ne-o anchetat. Era Feller, ăla di care v-am spus. Ăla m-o bătut tare. Am fost pusă şî la curent… Zâcea să spunem că nouă ne place colhozu’, cooperativa. Ne întreba că: „Ce-o spus cutare?” „Nu ştiu.” „Da’ ce-o spus cutare? Ce mai spune el?”, adică oameni di-aici. „Nu ştiu, că eu sunt pi-o marjine di sat.” Șî chiar aşa era, eu n-am spus minciună. „Nu ştiu. Eu-s într-o margine di sat şî nu mă interesa…”
D.P.: Dar procesul când a avut loc?
M.I.: Nu mai ţâu minti. Cred că prin iulie.
D.P.: Ce condamnare aţi primit?
M.I.: Şasă ani
D.P.: Şi cât aţi făcut din ei?
M.I.: Şasă.
D.P.: Îmi spuneţi, vă rog, numele celor care au fost arestaţi?
M.I.: O fost doi frați ai mei: Ciocan Gheorghe, 10 ani, șî Ciocan Ștefan, opt ani. Căpăţână Mihai…
D.P.: El ce pedeapsă a primit?
M.I.: Doi ani. El era di 18 ani când a fost arestat. Mihai Budeanu, tri ani. Unu’ Anuţă Dumitru o primit tri ani. O mai fost tata lu’ Alexoaie, Petrea. El o vinit şî s-o predat. 10 ani o primit. O mai fost unu’ Şuşter, tri ani. O murit imediat după ce a venit di la închisoare.
D.P.: După ce s-a încheiat procesul şi aţi fost condamnată, pe dumneavoastră unde v-au dus?
M.I.: La Iaşi am stat patru luni.
D.P.: Şi apoi?
M.I.: Şî pi urmă m-o dus la Mislea. Şî di la Mislea am vinit acasă.
fragment din interviul nr. 1441 realizat de Daniel Popa în octombrie 2001 și publicat în „SĂ NE RĂSCULĂM, CĂ PĂMÂNTU’ NE ŢINE PI TOŢI!” Revolte împotriva colectivizării din Nordul Moldovei, Mărturii culese de Daniel Popa şi Zenovia Pavlică, Editor, studiu introductiv şi aparat critic Virginia Ion, Fundația Academia Civică, 2019
***
Reacţia ţăranilor la procesul de colectivizare a venit la câteva luni de la Plenara din martie, în vara anului 1949 în mai multe judeţe ale României izbucnind revolte ale ţăranilor. Fenomenul a luat o amploare deosebită în zona de vest a României1 şi în Nordul Moldovei, unde, aproape concomitent, s-au declanşat revolte în zeci de sate.
Începând cu luna iunie şi până în august 1949, în Nordul Moldovei s-au revoltat ţăranii din judeţele Botoşani (Roma, satul Călugăreni-comuna Ungureni), Dorohoi (Avrămeni, Vorniceni, Grămeşti, Dersca, satul Cândeşti-comuna Mihăileni, Zamostea, Liveni, satul Zoiţani-comuna Adăşeni, Truşeşti, Brăeşti, Cracalia, Dimăcheni, Havârna, Hilişeu, Mitoc), Rădăuţi (Cândeşti, Rogojeşti, Calafindeşti, Milişăuţi, Verpole, Siret, Ruina, Horodnicul de Sus, Bilca, Frătăuţii Noi, Văşcăuţi, Bălcăuţi, Negostina, Condeşti, Morjinca, Ruşi), Suceava (Bălăceana, Stroieşti).
În după-amiaza zilei de 13 iunie, câteva sute de ţărani din Roma s-au adunat în faţa şcolii din comună. Au fost aduse câteva icoane mari din biserică şi puse în sălile de clasă, iar în curtea şcolii a fost amplasată o troiţă, care a fost sfinţită de către preotul paroh al bisericii din satul Roma. În discursul ţinut după slujba de sfinţire a troiţei, preotul le-a vorbit oamenilor despre garantarea libertăţii religioase şi individuale de către Constituţie, cuvinte care, potrivit documentelor întocmite de Securitate, ar fi amplificat starea de agitaţie a populaţiei.
După adunarea de la şcoală, cei mai mulţi ţărani s-au întors la casele lor, iar aproximativ 100 persoane au plecat spre cooperativă pentru a numi un nou vânzător.
În noaptea de 14 spre 15 iunie s-a trecut la arestarea celor ce au fost făcuţi responsabili pentru evenimentele din zilele anterioare. Reţinerea acestora nu s-a făcut, însă, fără ca ţăranii să se opună din nou. Cel mai des menţionat episod din acea noapte, atât de autorităţi, cât şi de martorii oculari, este acela al reţinerii celor trei fraţi Ciocan (Gheorghe, Ştefan şi Maria), care au rezistat arestării în curtea casei părinteşti, până în zorii zilei de 15 iunie. Pentru reţinerea lor a fost nevoie de ajutor suplimentar, în sprijinul trupelor de Securitate şi Miliţie.
În final, în acea noapte au fost reţinute 11 persoane, 9 bărbaţi şi 2 femei; alţi 3 „instigatori” nu au fost găsiţi acasă în momentul în care autorităţile s-au dus să îi aresteze, iar alte 4 persoane, considerate şi ele vinovate, au fost arestate mai târziu.
După aproximativ o lună de anchete brutale20, la 13 iulie 1949, prin Sentinţa nr. 964 a Tribunalului Militar Iaşi, 14 ţărani din comuna Roma au primit condamnări cuprinse între 2 şi 10 ani închisoare corecţională pentru delictele de „instigare publică” şi „rebeliune”. Au fost condamnați: Ioan Ursu, 10 ani închisoare corecţională; Gheorghe Ciocan, 10 ani închisoare corecţională; Dumitru Alexoaie, zis Petru, 10 ani închisoare corecţională: Ştefan Ciocan, 8 ani închisoare corecţională; Vasile Tiliuţă, 8 ani închisoare corecţională; Grigore Andreescu, zis Puiu, 8 ani închisoare corecţională; Gheorghe Ioniţă, 8 ani închisoare corecţională; Dumitru Şuşter, 7 ani închisoare corecţională; Maria Ionescu, 6 ani închisoare corecţională; Ilie Alexoaie, 5 ani închisoare corecţională; Dumitru Anuţa, zis Ricu, 3 ani închisoare corecţională; Mihai Budeanu, 3 ani închisoare corecţională; Grigore Călin, 2 ani închisoare corecţională şi Mihai Căpăţână, 2 ani închisoare corecţională.
Din Virginia Ion, Studiu introductiv în „SĂ NE RĂSCULĂM, CĂ PĂMÂNTU’ NE ŢINE PI TOŢI!” Revolte împotriva colectivizării din Nordul Moldovei, Mărturii culese de Daniel Popa şi Zenovia Pavlică, Editor, studiu introductiv şi aparat critic Virginia Ion, Fundația Academia Civică, 2019
