Prima oară – că am fost arestată de două ori – am fost arestată în 17 martie 1948 de către unităţile Securităţii din Bucureşti, care m-au arestat dimineaţa, la ora 5, cum era obiceiul, şi m-au dus la faimoasa închisoare de pe Plevnei, care se numea atunci Malmaison, adică fostele grajduri regale, unde era un birou de anchetă foarte somptuos, cu mii de lămpi care să fie puse în ochi, să te orbească şi să te ameţească, şi pe urmă te introducea pe un coridor, unde erau boxele de cai, fostele boxe de cai, unde era un singur pat şi o măsuţă mică, pe care te obliga să stai în cursul zilei şi să-ţi scrii amintirile. „Spune tot ce ştii!”, astea erau întrebările. (…)
Pe mine m-au acuzat în primă instanţă că am fost secretara politică a preşedintelui Dinu Brătianu, şi că eu știu multe şi că trebuie să le spun eu lor despre ce e vorba. Şi, când a venit domnul Pantiușa Pintilie – că aşa îl chema – domnul general, care vorbea cu un strident accent rusesc, spune: „Scrie tot ce ştii!”. „Bine, domnule, am să scriu”. „Ce limbi străine vorbeşti?”. „Ca şi dumneata, limba română”, şi a plecat trântind uşa, s-a înfuriat, zice: „Cu nebuna asta avem de furcă”.
R: Câţi ani aveaţi?
I: 21 de ani şi jumătate.
… Prima parte a anchetei – ca să poţi să ajungi la un proces, trebuie să te ancheteze – s-a rezumat la activitatea mea politică în Partidul Liberal… Am stat la Malmaison trei săptămâni, în care timp am scris fără, fără întrerupere. Numai noaptea mă culcam. Mi-a spus să scriu tot ce ştiu. Şi am început: Shakespeare a fost un mare dramaturg englez, care a scris… şi am luat piesele de la Macbeth la Hamlet şi aşa mai departe, şi descriam şi conţinutul piesei şi, în felul ăsta i-am înnebunit. Când au luat teancul ăla de hârtii, au spus: „Ce ne dai? Îţi baţi joc de noi?”. „Păi dacă mi-aţi cerut să vă scriu tot ce ştiu, ce pretenţie aveţi de la mine? Nu mi-aţi pus nici o întrebare pertinentă. La ce să mă refer?”. „Lasă că ştii tu, ai să spui tu şi ţâţa pe care ai supt-o!”. „Dacă ştiu spun, dar dacă nu ştiu? Eu am un principiu: patruzeci de bastoane să-mi trageţi în cap! Dacă nu ştiu, n-am ce spune! Dacă ştiu, sunt obligată să mai scap o vorbă pe ici, pe colo” (…)
R: În timpul anchetelor aţi fost maltrataţi?
I: Foarte tare. Gică Dobrescu, care era mai mult sau mai puţin un fel de fac totum, al grupului, aşa de rău l-au bătut, că i-au rupt corzile vocale… Îţi puneau un buturug de lemn la picioare, aşa, te agăţau sus, stătea domnul Vintilă Roşu, care era torţionarul lor, cu un drug de fier cam de lungimea asta, hai să spun 20-80 de centimetri lungime, şi-ţi ardea nişte druguri din alea peste tălpile încălţămintei, de simţeai ficatul în gât, ochii în stomac, creierul în călcâie şi aşa mai departe. Până când leşinai. Trebuia să recunoşti. Ce să recunoşti? Că majoritatea, mergându-se pe sistemul piramidal, nu cunoştea nimic. Tocmai pentru păstrarea discreţiei în caz de pericol. Şi au fost bătăi din astea, îngrozitoare. Eu, de la vârsta de douăzeci şi trei de ani, am rămas… eu n-am dinţi în gură, numai plăci… Dar aşa m-au bătut, de nu mai ştiam cum mă cheamă. Şi nu spuneam nimic. „Daţi, fraţilor!”. Şi, când leşinam, mă duceau în celulă, în cearceafuri ude, şi îmi făceau injecţii cu tot felul de întăritoare, ca să nu rămân definitiv pierdută. (…)
R: Şi, după proces, prin ce închisori aţi trecut?
I: Am trecut prin majoritatea care erau disponibile la ora aceea, mai ales pentru femei. Adică am început cu Ministerul de Interne, pe urmă m-au dus la Malmaison, după aceea m-au dus la Mislea, de la Mislea m-au dus la Arad, Gai.
…M-au eliberat în ’54. Pentru că imediat după aceea m-am căsătorit, mi-am făcut și eu o familie, am avut un un copil. Şi am mai stat câţiva ani liberă, până în ’59, când m-a rearestat, şi pe soţul meu, şi pe mine. Pe el pe 13 decembrie ’58, şi pe mine pe 23 sau 19 aprilie ’59… M-a arestat în aprilie ’59 şi în decembrie ’59 eram deja condamnată. Zece ani, a doua condamnare. M-a impresionat. Zece ani, că n-am făcut nimic… Aceeaşi filieră: Văcăreşti, Jilava, Mislea… prea puţin la Mislea, la Arad, şi de la Oradea m-am eliberat.
Fragment dintr-un interviu cu Laura Riga n. Săulescu, realizat de Georgeta Pop, 1995, Arhiva de Istorie Orală a Memorialului Sighet, interviul nr. 85
Laura Săulescu căsătorită Riga (n. 26 septembrie 1926, București) era în 1948 studentă la Facultatea de Drept din București şi secretară a lui Dinu Brătianu, președintele Partidului Naţional Liberal. Arestată în martie 1948, a fost condamnată, în decembrie 1948, la 6 ani închisoare corecţională (sentința nr. 2237/1948 a Tribunalului Militar București). A fost eliberată în 1954. Rearestată în aprilie 1959, a fost acuzată de ”uneltire contra ordinii sociale” și condamnată la 10 ani închisoare corecțională (sentința nr. 788/1959 a Tribunalului Militar București). A fost eliberată în 16 aprilie 1964, în baza unui decret de grațiere. În anii 70 a emigrat în Canada.
Lotul în care au fost judecată Laura Săulescu în 1948 a fost format din 44 de persoane, multe văzându-se pentru prima dată abia la proces. Doar o parte dintre cei 44 au fost condamnați prin sentința nr. 2237/1948 a Tribunalului Militar București.
Gică Dobrescu (n. 1923), student, considerat, alături de Laura Săulescu, organizatorul și liderul organizației anticomuniste formată din elebi și studenți liberali, a fost arestat în 1948 şi a murit în închisoarea Aiud în 16 martie 1949.
Radu Amărăzeanu (n. 21.10 1928, București), elev, condamnat la 3 ani închisoare pentru ”uneltire contra ordinii sociale”
Viorel Burculeț (n. 24 iun. 1929), student, condamnat la 10 ani închisoare pentru ”uneltire contra ordinii sociale”
Rene Ioan Cancicov (n. 14 oct. 1908), avocat, condamnat la 7 ani închisoare pentru ”uneltire contra ordinii sociale”
Dan Diaca (8 ian. 1930), student, condamnat la 10 ani închisoare pentru ”uneltire contra ordinii sociale”
Radu Dimăncescu (n. 17 mai 1929), student, condamnat la 5 ani închisoare pentru ”uneltire contra ordinii sociale”
Gheorghe Fotescu (n. 27 dec. 1928), elev, condamnat la 3 ani închisoare pentru ”uneltire contra ordinii sociale” (”organizaţie subversivă Laura Săulescu”)
Mihai Neagu Iarca (n. 10 iun. 1925), elev, condamnat la 3 ani închisoare pentru ”uneltire contra ordinii sociale”
Adrian Lazăr (n. 9 martie 1928), student, condamnat la 3 ani închisoare pentru ”uneltire contra ordinii sociale”
Radu Maiorescu (n. 11 febr. 1929), absolvent de liceu, condamnat la 3 ani închisoare pentru ”uneltire contra ordinii sociale”
Laurențiu Minescu (n. 6 ina. 1929), student, condamnat la 3 ani închisoare pentru ”uneltire contra ordinii sociale”
Mihai Păunescu (n. 6 mai 1929), elev, condamnat la 3 ani închisoare pentru ”uneltire contra ordinii sociale”
Răzvan Pârâianu (n. 5 iulie 1929), elev, condamnat la 3 ani închisoare pentru ”uneltire contra ordinii sociale”
Mihai Piticescu (n. 4 nov. 1928), elev, condamnat la 3 ani închisoare pentru ”uneltire contra ordinii sociale” (”a activat în organizaţia subversivă “Laura Săulescu””)
Gheorghe Rădulescu (n. 18 martie 1930), elev, condamnat la 3 ani închisoare pentru ”uneltire contra ordinii sociale”
Mircea Stancu (n. 19 apr. 1928), elev, condamnat la 10 ani închisoare pentru ”uneltire contra ordinii sociale”
Ioan Berteanu (n. 28 febr. 1926), inginer, condamnat în contumacie la 2 ani închisoare, arestat abia în 1954
Dan Ottulescu (n. 18 decembrie 1928), tehnician constructor, condamnat în contumacie la 10 ani închisoare, arestat abia în 1958
Dinu Pleșoianu (n. 15 ian. 1929), tehnician, condamnat în contumacie la 5 ani închisoare, arestat abia în 1954
Șerban Rădulescu-Zoner (n. 29 mai 1929), profesor, condamnat în contumacie la 10 ani închisoare, arestat abia în 1959
Dan Stinghe (n. 21 aug. 1930), inginer, condamnat în contumacie la 2 ani închisoare pentru ”omisiune de denunț”, arestat abia în 1954
Soţul Laurei Săulescu, Mircea Virgil Riga (n. 21 martie 1913), funcţionar, doctor în Drept, a fost arestat în 13 decembrie 1958 şi condamnat la 20 de ani închisoare pentru ”uneltire contra ordinii sociale” (sentința nr. 651/1959 a Tribunalului Militar București). Închis la Jilava, Salcia, Galați, Botoșani, Aiud. A fost eliberat din închisoare la 28 iulie 1964.
Informaţii obţinute din interviuri din Arhiva de Istorie Orală a Memorialului Sighet (interviurile nr. 304, 842, 2250) şi din proiectul de cercetare Recensământul populaţiei concentraţionare
