Ioan Hălăngău: De participat, n-am participat, că nu eram în comună, dar când am venit de la o apă ce avem aice, un râu, în comună, am rămas uimit ce am văzut. În marjinea comunii era multă lume adunată, și aici, în râu’ aista care-l avem noi, era un om fujit acolo, știi?, și aiștia dădea după el acol’ să-l prindă.
D.P.: Când ați văzut mulțimea asta?
I.H.: Sara, duminecă sara, după-masă.
D.P.: Deci, v-ați întors duminică seara. Deci, la ce nu ați participat? Ce se întâmplase înainte de asta?
I.H.: Înainte de a se întâmpla asta, știa că respectivu’ o fost aci, în comună la noi, o făcut o adunare generală.
D.P.: Cine era?
I.H.: Ăla care era vinovat, trimăs dă partidu’ care era atuncea ca să organizeze pentru treierat oaminii și pă oameni să nu-i mai plătească cu grâu, cum se fășea înainte, ce se lucrează de la ora cutare până la ora cutare, ci să le deie bani. Ceilalți o spus în felu’ următor: „Noi vrem să treierăm, să vedem cam cât grâu avem”, după cum era obiceiu’ la noi. „Nu vă treierăm, până nu se strânje tot grâu’, să duce acolo”. Unii oameni o strigat: „D-apoi ne trebe să mâncăm pâne. Să-l ducem la moară.” Respectivu’ zâce c-o zâs: „Mâncați prune!”.
(…) Unii dintre ei s-or dus la poștă… ca să nu deie ăștia telefon ca să taie firu’, să rupă legătura când o văzut că vine miliția, nu știu ce… Unu’ din comună de la noi s-o dus să tragă clopotu’ în comună, ca toți oamenii să fie pregătiți dacă vine armata, și să ne împotrivim lucrurilor, dacă vroiau ei să ne atace pă noi. Iar unu’ Burca Teodor o luat doba, că nu știu cum să spune printr-altă parte, o mărs în comună și o bătut: „Toți acei care nu va veni să luptăm contra comuniștilor înseamnă că sunt împotriva noastră! Hai să ne unim!”…
fragment din interviul cu Ioan Hălăngău,realizat de Daniel Popa în iulie 1996, Arhiva de Istorie Orală a Memorialului Sighet, interviul nr. 593-594, publicat în ”Nu poate trăi țăranu fără pămân!”. Revoltele țărănești din Arad și Bihor (vara anului 1949), editor și studiu introductiv Andreea Cârstea, Fundația Academia Civică, 2017
Ioan Hălăngău, zis Oancea Hangiei, născut la 8 iunie 1919, Șepreuș, țăran, patru clase, părinții țărani, văduv, doi copii. A fost arestat în martie 1951, când au fost prinși frații Simion și Ioan Stana, a fost condamnat, prin sentința 2307 a Tribunalului Militar Timișoara, la 4 ani închisoare corecțională pentru favorizarea infractorului. A trecut prin închisorile Arad și Timișoara, pe la Centrul de Triere București și prin coloniile de muncă de la Tătaru și Chilia. A fost eliberat la 11 martie 1954
