n. 1 iul. 1872, Mogoşeşti, Iaşi) – 29 sep. 1951, închisoarea Aiud
general
A fost arestat la 7 august 1947, după arestarea liderilor PNȚ. A fost condamnat în mai 1948 la 7 ani detenție riguroasă, într-un proces încare au mai fost judecați și alți înalți ofițeri apropiați de PNŢ (Cercul profesional militar).
A murit la 29 septembrie 1951, în închisoarea Aiud
Rog a dispune să fiu reinternat în Spitalul Militar, la un loc cu generalul care este acolo, trimis tot de Dvs. Cred că un militar care a servit 41 ani, ajuns la 76 ani, în situaţia mea şi sărac, cu soţia pe moarte, poate beneficia de legea veteranilor militari, foşti activişti, dacă voiţi a se evita un sfârşit tragic. În tot cazul, rog a interveni şi la Ministerul Apărării Naţionale, care cred că are solicitudinea cuvenită şi pentru mine.
Dată fiind vârsta mea cea mai mare între toţi deţinuţii din ţară chiar (77 ani) şi bolile de care sufăr (inimă, aortă, cistită infecţioasă în urma a trei operaţii, rinichi, dinţi, anemie, slăbire generală) constatate şi de medicii D-voastră care m-au aşezat la infirmerie, să pot să mă internez aici.
La Spitalul Militar aveam medicamente din care am adus spre a urma aici cura (urotropină degitală, sulfamide şi albastru de metilen), dar aveam alimentaţie suficientă, prescrisă de medici ca principal mijloc şi care la Aiud îmi lipseşte.
V-am rugat să cunoaşteţi că nu pot consuma turta de mălai, căci coaja nu o pot mesteca din cauza dinţilor, iar miezul este aspru, tărâţos şi copt numai relativ, aşa că irită intestinele. Îmi permit, dar, a vă reaminti rapoartele mele, deoarece cred că veţi conveni că mi s-a confiscat libertatea, dar nu şi dreptul de a avea sănătatea necesară.
Am cerut pentru internare să fiu scos la soare zilnic.
Am cerut să mi se restituie cârpele sau sacul coletului, căci, sau le trimet sau le întrebuinţez la reparat sau la făcut cârpe de şters vesela sau pe jos. De la birou mi s-a spus că reţin ultimul săculeţ până ce Dv. la cererea mea veţi aproba.
Mi-a sosit al doilea colet tot în iulie, că pe iunie nu primisem; am rugat să mi-l dea, nu s-a primit rezultat şi mi l-a reţinut până la iulie 31, când am găsit totul aproape stricat…
Am cerut să mi se restituie Codul Penal luat de dl. comandant la sosire pentru că pot ajuta pe avocat să facă recursul. La bibliotecă sunt Coduri Penale, dar sunt vechi…
Prin prezenta vă mai rog a mă scuti de corvezile grele la infirmerie, fiindcă, chiar când îmi pun încălţămintea (şi mă aplec) am ameţeală…
Cer, de asemenea, să mi se înapoieze micul foarfece luat la 3 august de dl. director adjunct; nu e periculos, dar e necesar mai ales când am de peticit rufe etc. Idem cer ca cei 70 lei mărunţi găsiţi în buzunar să fie reţinuţi la birou spre a plăti taxa de colet (7 lei) când vine – a da Dv. această dispoziţie. Monedele nu erau ascunse, ci rătăcite în buzunare.
Dacă onor Direcţia nu poate rezolva singură cele de mai sus, să trimeată prezenta la Direcţia Generală şi apoi să-mi comunice rezultatul. Cred că toţi ţinem să respectăm legea şi regulamentul, dacă el iese din interpretarea legii, nu a dorinţei celor de sus. Căci aşa se poate crea apoi învinuiri. Eu sunt în detenţie şi nu ca criminal; nu am nimic dezonorant în activitatea mea şi voi dovedi că nu meritam să fiu aici.
Cu stimă,
General G. Negrei K.9009, fost general activ, în rezervă, profesor, deţinut politic
Rezoluţie: “10 VIII 1948. 1. Din coletele ambalaj i se va da cârpele necesare. Strictul necesar. 2. Despre soare – plimbare medicală – infirmeria referat. 3. Codul Penal se va trece la bibliotecă şi se va preda reglementar. 4. Asupra muncii – referat infirmeria. 5. Foarfeca se va preda deţinutului. 6. Cei 70 lei se confiscă. Restul nu se aprobă. Deţinutul să se înveţe să fie laconic nu chilometric ». /ss/ indescifrabil
***
CERCUL PROFESIONAL MILITAR
Generalii Gabriel Negrei şi Vasile Zorzor au fost arestaţi în iulie-septembrie 1947, la puţin timp după scoaterea în afara legii a Partidului Naţional Ţărănesc, survenită ca urmare a înscenării de la Tămădau. Cei doi, care după pensionare s-au înscris în PNŢ şi au făcut parte din „Cercul profesional militar”, erau socotiţi – împreună cu alţi militari (generalul Ermil Gheorghiu, generalul Alexandru Gheorghieş, generalul Grigore Stoika, maiorul Ioan Fetecău, căpitanul comandor Gheorghe Mocanu, locotenent-comandorul Mircea Cioroiu, locotenentul invalid Paul Romeo Vasiliu şi plutonierul major Gheorghe Albu) membri ai unui „complot la scară naţională” de „răzvrătire contra regimului democrat de la cârma ţării”. Pedepsele dictate de Tribunalul Militar Bucureşti la 28 mai 1948 n-au depăşit şapte ani de detenţiune riguroasă, dar au echivalat pentru trei dintre condamnaţi cu pedeapsa capitală, deoarece au murit la scurt timp în închisori: generalul Negrei la Aiud (29 septembrie 1951), generalul Stoika tot la Aiud (16 aprilie 1950), iar generalul Zorzor la Făgăraş (9 august 1952).
Material din expoziția permanentă Comunizarea Armatei, Poliției, Justiției, Memorialul Sighet, sala 21
