Nadia Russo și Guy Bossie s-au căsătorit în ianuarie 1962 în perioada când amândoi se aflau cu domiciliu obligatoriu în Bărăgan, după anii de detenție.
Guy Bossie este trimis cu DO la Lătești în toamna anului 1956, după ce petrecuse 7 ani în închisorile comuniste.
Tot la Lătești ajunge 4 luni mai târziu, în ianuarie 1957, și Nadia Russo, după 6 ani și jumătate de detenție.
Căsătoria celor doi are loc în 22 ianuarie 1962, fiind înregistrată la Sfatul Popular din Lătești.
În anii de domiciliu obligatoriu inginerul Bossie este obligat să se ”recalifice”.
În 1956 se angajează pe un post de electrician mecanic la SMT-ul din Făcăeni, raionul Fetești.
În 1960 se transferă la GAS Vlădeni, raionul Fetești. Din noiembrie 1960 lucrează ca tehnician mecanic la Fabrica de țigle și cărămizi din Țăndărei.
La ridicarea restricțiilor domiciliare, la începutul anului 1964, familia Bossie se stabilește pentru o vreme la Călărași.
Din scrisoarea unei prietene către Nadia Russo Bossie:
Joi, 13 februarie 1964
Dragă Nadia,
…Nu știam unde sunteți și unde puteți fi găsiți în Bărăganul nesfârșit. …În sfârșit la Călărași! Și în condiții omenești! Celelalte neajunsuri și lipsuri au să se aranjeze cu încetul – esențialul e că în sfârșit ați scăpat teferi din Bărăgan!
Acum vine însă sănătatea în primul rând, nu uita că ai un regim de viață obligator, cu odihnă și medicație strictă etc. etc…. ca să nu o mai iei de la început! Mai ales că și tovarășul tău are nevoie de liniște și menajamente, cine știe peste ce greutăți o fi dat și el pe acolo… Noroc și sănătate, spor la lucru, căci aveți destule de făcut și de împlinit, dar să nu întreceți măsura, nici unul, nici altul, căci puterile ne sunt măsurate (Arhiva Memorialului Sighet, fond Nadia Russo)
Guy Bossie reușește să se angajeze în februarie 1964 ca tehnician la CCM Călărași.
În 1969 familia Bossie se mută la Buftea, unde Guy este angajat la Fabrica de Ambalaje Metalice, pe un post de tehnician, pe care îl va ocupa până la pensionare, în 1975.
Guy Bossie moare în 1986. Soția sa, Nadia, moare doi ani mai târziu, la 22 ianuarie 1988.
***
Fondul Nadia Russo din arhiva Memorialului Sighet cuprinde fotografii, obiecte și câteva documente,donate Memorialului de dna Sofia Racu
***
Guy (Gheorghe) Bossie
(14.01.1910, București – 1986, București)
inginer, absolvent al Școlii Politehnice din București
A fost arestat la 30 aprilie 1949 fiind acuzat că nu l-a denunțat pe colonelul Gheorghe Arsenescu.
Prin sentința nr. 478/1950 a Tribunalului Militar București a fost condamnat la 10 ani închisoare pentru ”uneltire contra ordinii sociale”.
Încarcerat la Jilava, Valea Neagră, Gherla, Oradea. A fost eliberat la 11 septembrie 1956. La eliberarea din închisoare i se stabilește DO în Bărăgan.
În același proces finalizat prin sentința nr. 478/1950 a Tribunalului Militar București au mai fost implicate și alte persoane acuzate de a fi avut legături cu grupul de rezistență condus de Gheorghe Arsenescu și Toma Arnăuțoiu. Printre cei condamnați s-au numărat:
Anton Alexandrescu, muncitor din Dragoslavele, condamnat la 10 ani temniță grea pentru nedenunțarea col. Gh. Arsenescu
Gheorghe Ardei, tăbăcar din Domnești, condamnat la 10 ani închisoare corecțională
Ioan Arnăuțoiu, învățător din Nucșoara, tatăl lui Toma Arnăuțoiu, condamnat la 2 ani închisoare corecțională pentru favorizarea infracțiunii, pedeapsă majorată cu o pedeapsă ”administrativă” de 48 de luni de închisoare
Constantin Banu, țăran din Stoenești, condamnat la 20 de ani muncă silnică
Gheorghe Burtea, muncitor din Dragoslavele, condamnat la 20 de ani muncă silnică
Toma Burtea, învățător din Dragoslavele, condamnat la 4 ani închisoare corecțională pentru omisiune de denunț. A murit la 12 februarie 1951 în închisoarea Gherla.
Alexandru Chițoi Catrina, muncitor din Dragoslavele, condamnat la 2 ani închisoare corecțională
Gheorghe Chiriță, farmacist din Câmpulung, condamnat la 5 ani închisoare corecțională
Gheorghe Ciolan, croitor, condamnat la 3 ani închisoare corecțională
Petre Cojocaru, ofițer, cumnatul lui Gheorghe Arsenescu, condamnat la 20 de ani muncă silnică
Gheorghe Coman, șofer din București, condamnat la 2 ani închisoare corecțională
Ioan Constantinescu, avocat, condamnat la 15 de ani muncă silnică
Ioan Dumitrescu Lazea, avocat, condamnat la 10 ani închisoare corecțională
Ioan Dumitrescu, șofer, condamnat la 3 ani închisoare corecțională
Nicolae Enescu, avocat, condamnat la 20 de ani muncă silnică
Mihail Georgescu, șofer, condamnat la 2 ani închisoare corecțională
Constantin Greculescu, student, condamnat la 10 ani temniță grea
Ion Greculescu, țăran, condamnat la 12 de ani muncă silnică
Nicolae Gulie, croitor, condamnat la 5 ani închisoare corecțională
Gheorghe Hachenselner, meseriaș, condamnat la 16 de ani muncă silnică
Alexandru Ivan, agricultor, condamnat la 8 ani închisoare corecțională
Nicolae Nițu, învățător, condamnat la 3 ani închisoare corecțională
Decebal Popescu, funcționar, condamnat la 2 ani închisoare corecțională
Longin Predoiu, rotar, condamnat la 25 de ani muncă silnică
Ion Purnichi, muncitor, condamnat la 20 de ani muncă silnică
Radu Rosetti, inginer, condamnat la 4 ani închisoare corecțională
Vasile Săndescu, muncitor, condamnat la 10 ani temniță grea
Eugen Suicescu, funcționar, condamnat la 5 ani închisoare corecțională
Dumitru Uleia, agricultor, condamnat la 3 ani închisoare corecțională
Nadia Russo
(15 iunie 1901-22 ianuarie 1988)
pilot sportiv, pilot militar, membră a escadrilei sanitare care evacua răniții de pe front (1940-1943)
A fost arestată la 22 august 1950 și condamnată – prin sentința nr. 1383/27.09.1951 a Tribunalului Militar București – la 8 ani temniță grea pentru „crimă de înaltă trădare” într-un proces de spionaj în favoarea englezilor.
Încarcerată la Jilava, Mislea și Miercurea Ciuc. La eliberarea din închisoare (26 ianuarie 1957) i se stabilește domiciliu obligatoriu în Bărăgan, la Lătești.
***
Prin sentința nr. 1383/27.09.1951 a Tribunalului Militar București au mai fost condamnate următoarele persoane:
Smaranda Romanescu, soţia gen. Mihail Romanescu, la 6 ani temniţă grea, fiind acuzată de înaltă trădare pentru nedenunţarea soţului său. Eliberată la 6 iunie 1956
Constantin Săvescu, colonel pensionar, la 10 ani muncă silnică pentru înaltă trădare (”a făcut spionaj cu englezi dându-le informaţii despre armată”). A fost eliberat în 1960
Gheorghe Alexa, maistru militar, la 4 ani temniță grea pentru crimă de înaltă trădare. Eliberat în 1954.
Mihaela Gașpar, casnică, la 7 ani temniță grea pentru ”complicitate la crimă de înaltă trădare”. A fost eliberată în 1956.
Traian Constantinescu, căpitan de aviație, la 3 ani de închisoare corecțională, acuzat de ”omisiune de denunț”, fiind eliberat în 1953.
Acuzații din procesul terminat prin sentința nr. 1383/1951 erau legați de persoanele acuzate în alte doua dosare de ”spionaj în favoarea englezilor”.
Un prim proces judecat de Tribunalul Militar București s-a finalizat în august 1951 prin sentința nr. 1170/1951.
Generalul Mihail Romanescu a fost condamnat – prin sentința nr. 1170/1951 a Tribunalului Militar București – la moarte pentru ”crimă de înaltă trădare”, fiind executat la 28 februarie 1952 la Jilava.
Lct. col. Mihail Bosoancă a primit aceeași condamnare la moarte, fiind executat tot la 28 februarie 1952 la Jilava.
Gheorghe Polizu-Micșunești, funcționar, a fost condamnat la moarte, fiind executat la 28 februarie 1952 la Jilava.
Alexandru Liciu, magistrat, a fost condamnat la moarte pentru „crimă de înaltă trădare”, fiind executat la 28 februarie 1952 la Jilava.
Ioan Vasilescu Valjan, avocat, a fost condamant la 15 ani temniță grea pentru crimă de înaltă trădare. A murit la 29 aprilie 1960 în închisoarea spital Văcărești.
Col. Anton Dumitrescu a fost condamnat la 16 ani muncă silnică pentru crimă de înaltă trădare. A fost eliberat în 1963
Radu Matak, inginer constructor, a fost condamnat la 25 de ani muncă silnică pentru înaltă trădare. A fost eliberat în 1964.
Titus Onișor, funcționar, a fost condamnat la 12 ani muncă silnică pentru crimă de înaltă trădare. Eliberat în 1962
Un al treilea proces a fost judecat tot de Tribunalul Militar București. Prin sentința nr. 1560/1951 au fost condamnați:
Alexandra Dumitrescu, soția col. Anton Dumitrescu, judecat în procesul Romanescu, condamnată la 15 ani muncă silnică pentru ”crimă de înaltă trădare”. A fost eliberată în 1963
Gheorghe Ducu, tatăl Alexandrei Dumitrescu, funcționar, condamnat la 15 ani temniță grea pentru ”crimă de înaltă trădare. A murit la 24 februarie 1957 în închisoarea-spital Văcărești.
Sofia Ducu, sora Alexandrei Dumitrescu, funcționară, condamnată la 3 ani temniță grea pentru crimă de înaltă trădare
Ion Arhideanu (n. 1908), muncitor, condamnat la 20 de ani muncă silnică. A murit la 24 iunie 1958 în închisoarea Gherla
Alexandru Coslovschi (n. 1895), colonel pensionar, condamnat la 10 ani muncă silnică pentru complicitate la crimă de înaltă trădare. Eliberat în 1960
Orest Coslovschi (n. 1890), avocat, condamnat la muncă silnică pe viață pentru înaltă trădare. Eliberat în 1964
Alfred Cruțescu (n. 1887), funcționar pensionar, condamnat la 4 ani temniță grea pentru favorizarea infracțiunii
Niculae Dumitriu (n. 1902), funcționar, condamnat la 15 ani muncă silnică pentru înaltă trădare. Eliberat în 1964
Alexandru Giurgoni (n. 1898), funcționar, condamnat la 10 ani muncă silnică pentru înaltă trădare. Eliberat în 1960
Emilia Hudiță (n. 1900), casnică, condamnată la 3 ani temniță grea pentru înaltă trădare. Eliberată în 1953
Costache Popa (n. 1909), funcționar, condamnat la 4 ani temniță grea pentru favorizare de crimă de înaltă trădare. Eliberat în 1960
Virginia Popescu (n. 1919), funcționară, condamnată la 2 ani corecție pentru înaltă trădare. Eliberată în 1952
Constantin Rășcanu (n. 1911), inginer, condamnat la muncă silnică pe viață pentru înaltă trădare. Eliberat în 1964
Elena Rășcanu (n. 1887), casnică, condamnat la 10 ani temniță grea pentru înaltă trădare. Eliberată în 1960
Antoaneta Sabina Verzea (n. 1920), profesoară, condamnată la 3 ani temniță grea pentru favorizare de crimă de înaltă trădare. Eliberată în 1963
Ernest Verzea (n. 1917), scriitor, condamnat la 5 ani muncă silnică pentru înaltă trădare
Vasile Zamă (n. 1904), funcționar, condamnat la 15 ani muncă silnică pentru înaltă trădare. Eliberat în 1964
Informații din Proiectul Recensământul populației concetrnaționare 1945-1989, proiect al Centrului de Studii asupra Comunismului din cadrul Memorialului Sighet
