5 martie 1953
Liusic e tot la cărămizi și azi, azi cu mult vânt. Multă mizerie mai e pe aici pe la noi! Trebuie să te zbați mult pentru un polonic de fasole! A venit târziu, luptându-se cu un vânt turbat. Am terminat ultimul strop de ulei. O jumătate kg ulei ne-a ajuns două săptămâni și acela împrumutat de la Rusică. A adus vestea morții lui papașa! (Stalin, n.ed.)… Avem vise destul de frumoase, dar realitatea e foarte crudă, căci atunci când n-ai ce mânca e aproape cu boala. (…)
6 martie 1953
Trăim sub impresia morții papașei…
Liusic s-a dus de două ori după lemne cu sacul, e o muncă zdrobitoare. Culmea culmilor, nici astăzi nu ne-a adus nimic poșta, ce să mai spun, eram sigură că trebuie să primim! De amiază am mai avut o ciorbă de ieri, dar seara ne-am culcat flămânzi.
La copii le-am dat puțin lapte rămas de dimineață, iar noi câte o bucățică de pâine, dar eu oricât aș mânca pâine, tot flămândă rămân, căci sunt profund flămândă!
Speranță și iar speranță, alta nu mai avem. Mare-i Dumnezeu și bun. Vom scăpa noi și din asta!
Din jurnalul din deportare al Elenei Spijavca, Munci și zile în Bărăgan, Fundația Academia Civică, 2004
