Home » Română » Memorial » Din "marea de amar" » Petrică P. Enache

Petrică P. Enache

posted in: Din "marea de amar"

(16 sept. 1921, Cudalbi – 16 mart. 1960, lagărul de muncă Salcia)

 

născut la 16 septembrie 1921, în Cudalbi (judeţul Galaţi), ţăran

Participant la revolta împotriva colectivizării din Cudalbi din ianuarie 1958

A fost arestat la 14 februarie 1958 şi condamnat la 15 ani muncă silnică pentru „acte de teroare”.

Într-o adresă a Securității Galați, din februarie 1964, se punea problema eliberării înainte de expirarea pedepsei a lui Petrică Enache, participant la revolta ţărănească din Cudalbi. Petrică Enache murise însă cu patru ani înainte în lagărul de muncă Salcia (ACNSAS, FP, dos. 0014809, vol. 5, f. 332)

A fost închis în penitenciarele Galaţi şi Gherla şi în lagărul de muncă Salcia.

A decedat la Salcia la 16 martie 1960.

 

 

 

Tache Mistreanu: …Noi atunci ne retrăgeam de la colectivu’ ăla vechi, „Lenin”, cum îi dăduse ei denumirea, vineam acasă. Că chiar vineam șî eu cu un om din ăștia, cu Enache Petrică, care apoi a murit în pușcărie. Era mai bătrân ca mine, a fost pe front. Vineam amândoi, șî îl întreb pe nenea Enache: „Măi, nene Enache, mata ce părere-ți dai?” „Băi, Tache, nu-i bun! Ce s-o întâmplat nu-i bun. Că o parte din noi ar’ să facă pușcărie”. El, om mai bătrân, mai în etate ca mine, ș-o dat seama. Șî eu mi-am dat seama. În ultimu’ timp șî eu mi-am dat seama că ce-am făcut n-am făcut bine. Șî mai cu seamă că eu am fost numai printre primii în tăt timpu’. N-am stricat nimic, n-am pus mâna pe nimic, încă le spuneam la unii: „Măi, nu trebuie să faceți voi treaba asta! Am vinit după cereri, am scos cererile din casa de bani, am scos președintele, l-am scos afară…” Lumea vroia să le ieie. Să le caute. De ce să mai pierzi timp ca să le mai cauți, când s-a dat foc șî ardeau? Nu puteai să bagi mâna în foc să cauți cererea! Dă-o încolo de hârțoagă! Eram acum ferm convinși că nu mai rămăsese nici una. Da’ omu’, curios, cu ambiție, că s-o ieie el, să se răcorească el, că să vadă cererea că nu mai este, șî că de-acu colectivu’ se strică! Domnule, colectivu’ nu s-o stricat, mai tare s-o-ntărit! Șî asta vorbeam cu Petrică Enache pi drum. Șî-mi spune el: „Măi, Tache, o să facă pușcărie o parte din noi”. Șî o parte din noi, am fost tocmai noi. Șî el, șî eu. Șî am vinit acasă.(fragment din interviul cu Tache Mistreanu, țăran din Cudalbi, realizat de Daniel Popa, în 1997, Arhiva de Istorie Orală a Memorialului Sighet, interviul nr. 809 și publicat în Am ținut de brazda noastră. Împotrivirea la colectivizare în județul Galați, interviuri de Daniel Popa, editori Virginia Ion și Traian Călin Uba, Fundația Academia Civică, 2017)

 

Vasile Tașcă: Și în ziua de 8 martie (1958 n. ed.) s-o judecat procesuʼ… Prima dată au spus că să ne judece să ne execute la zid. Ne-au băgat în articoluʼ 199, parcă, executarea la zid. Huliganii din comuna Cudalbi. 14 inși am fost… Au spus că am stricat colectivuʼ, că am devastat colectivuʼ, Sfatuʼ Popular… 14 inși am fost judecați în articoluʼ 199 șî ne-au dat condamnarea de la 25 de ani șî până la 10 ani. Iar la ceilalți, în articoluʼ 209, le-o dat de la 10 ani până la 6 ani, condamnarea mai ușoară.

… Lotu’ nostru a fost: Popa Ionică o fost condamnat 25 de ani… Care au avut 20 de ani, au fost: Fuică Vasile, Lungu Dumitru, e mort, Munteanu Grigore, Voicu Neculai, Voicu Culică, frați. Cu 18 ani au fost: Mistreanu Tache, Avram Enache, Pojoga Enache. Cu 15 ani: Cioromela Dumitrache, Petrică Enache, mort în pușcărie. (…)

(fragment din interviul cu Vasile Tațcă, țăran din Cudalbi, realizat de Daniel Popa, în 1997, Arhiva de Istorie Orală a Memorialului Sighet, interviul nr. 802 și publicat în Am ținut de brazda noastră. Împotrivirea la colectivizare în județul Galați, interviuri de Daniel Popa, editori Virginia Ion și Traian Călin Uba, Fundația Academia Civică, 2017)