Pe la orele şase şi jumătate, pătrundem într-un oraş; nu vedem nici o tablă indicatoare; după câteva minute duba se opreşte în faţa unui zid înalt şi a unei porţi negre, de tablă ferecată. Aşteptăm aici cam o jumătate de ceas, într-o căldură infernală. Agenţii au închis ambele uşi ale dubei aşa încât, din cauza pereţilor de metal, încinşi, şi a lipsei de curent, temperatura creşte continuu; trebuie să fie circa 40 de grade Celsius; chiar şi respiraţia a devenit grea. În sfârşit, poarta se deschide, duba pătrunde înăuntru. Un nou popas ceva mai scurt, în curte, şi, apoi, coborâm unul câte unul. Îmi dau imediat seama că suntem în incinta unei închisori mari, cu parter şi două etaje”
Din Constantin C. Giurescu, Cinci ani şi două luni în penitenciarul din Sighet. 7 mai 1950-5 iulie 1955, Bucureşti, Editura Fundaţiei Culturale Române, 1994, pp. 47-51
