… După aia, și-au făcut ai mei o casă acolo, din chirpici, cum era la vremea respectivă, acoperită cu stuf din baltă, și în octombrie m-am născut eu, îmi povestea mămica că mă punea în dulap, că ploua torențial și ca să am cât de cât un scut deasupra capului. …De multe ori eu mă duceam și la cerșit, că nu mi-e rușine să recunosc. Erau câteva familii care erau mai înstărite, și surorii mele îi era rușine, fiind mai mare, să ceară o felie de pâine cu marmeladă și mă duceam eu, și îi dădeam și ei. …Nu am știut ce-i aia o păpușă, știu că de un Paști nu aveam miel, dar un vecin ne-a dat un iepuraș și pe ăla l-am tăiat, și îmi amintesc că, căpățâna aia de la iepure am purtat-o pe mână, că îmi părea rău.
… Da, când a intrat tăticu’ la pușcărie, străbunică-mea paralizată pe pat, mămica, și pe mine și pe soră-mea, ne-a luat de mână și voia să se arunce în Borcea. Era canalul Borcea care s-a făcut atuncea, și era apă, și noroc cu maica Ana, care era de la noi din sat, că ne-a văzut. Și a întrebat-o pe maică-mea, că unde merge cu noi, că și-a dat seama în ce direcție o pornise maică-mea. Și zicea că nu mai poate să suporte, și voia să-și pună capăt zilelor, și ei, și nouă, că așa ceva nu mai poate să trăiască. Și atuncea, bătrâna a îmbărbătat-o, și totuși, probabil, că a avut și un dram de noroc și a revenit asupra hotărârii de a-și pune capăt zilelor.
…Crăciunul a fost cel mai impresionant, că nu era brad, dar aduceau câte un copac mai, vai de lume, uscat și pe ăla îl împodobeau, cu panglici colorate de hârtie creponată. Făcea maică-mea cornulețe și le agăța în pod, și cu ce a putut prin casă, ca să semnifice cât de cât Crăciunul.
…De haine nu se pune problema, domnișoară, aveam o rochiță croită de măică-mea, probabil, dintr-o fustă de-a ei mai largă și în rest: chiloți, ciorapi, pantofi nu s-a pus problema. Toată vara așa umblam. Iarna aveam o pereche de pantaloni de molton și un palton de al lui soră-mea a rămas, cam atâta, și cum la noi se fac ciupici de lână și cu talpă de gumă, cu ăia umblam și iarna și vara, mai mult desculță.
… Când am împlinit trei ani știu că nașa mea mi-a adus o păpușă, că nașa a fost tot o basarabeană care a fost acolo… și mi-a adus o păpușă de la ele rămasă, probabil, o luase de acasă într-o cutie, era păpușa cu o pălărioară. Mi-amintesc foarte bine, am făcut și poză, dar n-aveam voie să mă joc cu ea, numai să mă uit așa în cutie cum era. Cu pisica, aia era joaca noastră sau soră-mea făcea, fiind mai mare, făcea din coceni de porumb, făcea păpuși, și din petice le făcea pălăriuțe și fustițe, și cu aia ne jucam.
Maică-mea tot zicea ca să nu facem greșeli de niciun fel, în special, cu biserica, cu vorbitul, cu denigratul conducerii partidului ca să nu avem probleme.
Fragment din interviul cu Nicoleta Pletea născută Chirilă (născută în deportare, în anul 1951 în localitatea Pietroiu Nou din Bărăgan. Părinții: Pavel și Maria – țărani), interviu de Cristina Mincu, Arhiva de Istorie Orală a Memorialului Sighet, interviul nr. 2102
