29 ianuarie – Au trecut 29 de ani din momentul când ideea Memorialului Sighet a devenit concretă şi palpabilă.
Intrarea în lume s-a produs în cadrul unei conferinţe mondiale dedicate drepturilor omului, când Ana Blandiana a afirmat în intervenţia sa că apărarea acestor drepturi trebuie proiectată şi asupra trecutului totalitar, din mentalităţile căruia izvorăsc multe din încălcările prezentului.
Exemplificând prin tragedia numeroşilor supravieţuitori ai închisorilor comuniste din România, Ana Blandiana a înmânat secretarului general al Consiliului Europei un proiect pentru crearea unui muzeu memorial la Sighet, în clădirea ruinată a fostei închisori din localitate.
Mă întreb dacă, în caz că aş fi ştiut atunci, în 1993 – când am propus Consiliului Europei ideea unui Memorial al Victimelor Comunismului – în ce măsură această idee ne va confisca viaţa şi cât de complicat va fi următorul sfert de secol, mă întreb dacă aş mai fi avut curajul să o propun.
După cum mă întreb dacă – în timp ce scriam visând, împreună cu Romulus Rusan, proiectul Memorialului – speranţele şi iluziile noastre îndrăzneau să fie pe măsura realităţii de acum.
Cred că la ambele întrebări răspunsul este negativ, pentru că dificultăţile şi cantitatea de muncă au fost mai mari decât am fi putut să prevedem, iar impactul internațional și cozile de tineri formate în stradă la intrarea Memorialului nu aveam cum să ni le imaginăm.
Ana Blandiana
