(8 ianuarie 1928, Constanța – 29 ianuarie 2022, Montreal)
A fost arestat la 17.01.1949 la Constanța și anchetat la Malmaison. Prin sentința 114/1950 dată de Tribunalul Militar Constanța, a fost condamnat la 15 ani muncă silnică pentru „crimă de înaltă trădare” (spionaj în favoarea Consulatului britanic de la Constanța, unde, din 1947 era consul fratele său vitreg, Stanley Coomes).
În 1954 mai primește o condamnare, de 8 ani închisoare corecțională, pentru că i-a ajutat pe deținuții care au evadat de la Cavnic la 6.06.1953., furnizându-le informații.
A trecut prin închisorile Aiud, Baia Sprie, Cavnic, Oradea, Pitești, Ploiești, Jilava.
A fost eliberat prin grațiere la 4 martie1960.
După eliberare, în urma intervențiilor guvernului britanic, i se permite să plece din țară. Se stabilește în Canada.
A povestit despre anii de detenție în cartea sa, Viața mea – amintiri din închisoare și din libertate (Quebec, 2010)
Dumnezeu să îl odihnească!
Preluăm din necrologul scris de prietenul său Mirel Stănescu, el însuși fost deținut politic:
Cu durere in suflet, vă aduc la cunoștință, plecarea dintre noi a lui George Sarry, legendă a închisorii politice comuniste din România bolșevizată.
Descendent al unei familii binecunoscute în Constanța încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea, George Valentin Sarry s-a născut în Constanța la 8 ianuarie 1928 si făcea parte dintr-o familie greco-engleza, vestită in Constanța anilor 1920-1930 ai secolului trecut.
A avut opt frați, buni cetățeni, întreprinzători, reprezentanți diplomatici, exponenți ai clasei de mijloc interbelice constănțene cu viziuni asupra dezvoltării orașului.
Războiul al doilea mondial și urmările lui aveau să schimbe destinul familiei supusă unei crunte persecuții. După instaurarea comunismului, prin anii 1950, aproape toată familia Sarry era întemnițată, inclusiv femeile. În noiembrie 1949, însuși George Sarry, la vârsta de 21 de ani, este răpit de agenți ai regimului comunist în timp ce lucra ca mesager al consulatului Britanic de la Constanța. După ce trece prin inumane anchete și torturi la securitatea din Constanța și Malmaison București, este condamnat la 15 ani de închisoare și 7 ani degradare civică. Este întemnițat la Jilava, minele de plumb de la Baia Sprie și Cavnic, la Aiud și Pitești, fără nici o comunicare sau legătură cu familia.
În timpul detenției, când a fost obligat să trăiască în situații limită, în acele condiții de mină, George Sarry a dat dovadă de compasiune, putere și curaj preluând adesea norma de muncă a colegilor mai în vârstă și mai slabi pentru a-i proteja de pedepse suplimentare.
După 11 ani de chinuri și umilințe, este eliberat la intervenția guvernului Britanic, mama sa fiind englezoaică. S-a stabilit în cele din urmă în Canada la un frate al său. Timp de mai mulți ani și-a câștigat existența lucrând ca mașinist, abilitățile sale pline de resurse făcându-l foarte apreciat. Acolo a găsit oameni minunați și o a doua patrie, unde și-a întemeiat și o frumoasă familie. Are două fete și trei nepoare de care era foarte mândru.
A ținut permanent legătura cu colegi de suferință și a militat pentru demnitatea și idealurile României.
După înlăturarea regimului comunist din România a putut să revină în țară, în anii 1992 și 1994, să-și revadă locurile natale și să-și reîntâlnească foști colegi de suferință, în cadrul Asociației Foștilor Deținuți Politici din Constanța
Dumnezeu să-l odihnească în pace!
