Home » Română » Memorial » Din "marea de amar" » La mulți ani, Niculina Moica!

La mulți ani, Niculina Moica!

posted in: 2023, Din "marea de amar", Evenimente |

Domnei Niculina Moica îi urăm mulți ani cu sănătate!

 

Şi, într-adevăr, ne-am întâlnit de câteva ori câteva persoane, am discutat – eram tineri, aveam 15-16 ani. Şi aveam nişte discuţii din astea contra regimului, este foarte adevărat. Dar concret,n-am făcut nimic. Erau intenţii mai mult. Nicolae Muntu, care era liderul organizaţiei, făcuse un fel de statut al acesteia, în care o denumise ,,Uniunea Tineretului Liber’’. (…) Şi în aceeaşi noapte ne-au şi arestat pe toţi. A început ancheta…
Pe toţi ne-au arestat. Plus că în boxă, la proces, din 3-4, 5 maxim, câţi ştiam, m-am trezit că eram 21 de persoane. Şi erau câţiva din liceu de la noi.
Cel mai cumplit a fost pentru mine la Securitate în Târgu-Mureş, că de la Reghin, de unde ne-au arestat, ne-au transportat la Securitatea din Târgu-Mureş. După vreo lună pe culoarele Securităţii de acolo am recunoscut o statură, a lui taică-miu. A fost cea mai cumplită durere pentru mine, asta m-a chinuit toţi anii de detenţie, m-a chinuit şi restul vieţii şi cred c-o să mă chinuiască câte zile voi avea. Că… mi-am zăpăcit toată familia, totul s-a întors pe dos de-atunci, a început nenorocirea. Pe maică-mea a dat-o afară din casă, i-au confiscat toate lucrurile…

Am stat la Arad până s-au întâmplat evenimentele în Cuba. Într-o noapte ne-au îmbarcat – adică ne-au scos din camere, ne-am strâns bocceluţa, pentru că atâta aveam – şi ne-au urcat în nişte camioane… Acesta este un moment care m-a marcat şi mi-a rămas aşa în imagine. Eram păzite de nişte militari care ţineau mitralierele îndreptate spre noi. Eram în camioane şi ne duceau la gară, să ne suie în vagoanele acelea speciale pentru deţinuţi. Şi nu pot să uit imaginea aceea din noapte, cum ne păzeau de parcă am fi fost cine ştie ce criminali, care au făcut cine ştie ce lucruri odioase. Cele mai multe erau nişte femei amărâte, bolnave, care mai de care, unele cu ani mulţi în puşcărie…

După eliberarea din închisoare m-am întors în Reghin. Sigur, m-au pus să semnez hârtia de rigoare că dacă aud ceva mă duc şi spun şi aşa şi mai aşa. Bineînţeles că nu m-am dus niciodată.

…Am stat ce am stat şi am început să-mi caut de muncă. Toată lumea – adică nu toată lumea, să nu vorbesc cu păcat – dar marea majoritate se ferea şi le era frică de mine. Am avut colegi care nici nu m-au mai salutat.

Mi-am găsit servici la o brutărie. Eram zilier, nu eram cu carte de muncă. Câteva luni am curăţat cartofi pentru pâine, știți că se face în Ardeal pâinea cu cartofi. Lucram mai mult noaptea. Curăţam cartofi ca să aibă pentru pâinea de a doua zi. Ţin minte că mă ardeau pălmile de la cartofii pe care îi curățam. Şi am lucrat 2 sau 3 luni acolo.

Pe urmă…datorită unor oameni care mă ştiau, îmi cunoşteau părinţii, ne cunoşteau de atâţia ani, încet-încet m-au ajutat să scap de nişte munci mai grele. Am intrat în brutărie, am lucrat ca muncitoare, pe urmă la magazie şi tot aşa, încet-încet… Pe urmă m-am înscris la liceu, la fără frecvenţă şi am temrinat liceul. Apoi am început să muncesc în contabilitate şi asta am făcut câţiva zeci de ani.

 

Fragment din interviul cu dna Niculina Moica, realizat de Cristina Păun, la 10 aprilie 2008, Arhiva de istorie orală a Memorialului Sighet, interviul nr. 2552

Dna Niculina Moica într-un dialog cu elevi din București organizat la reprezentanța Memorialului Victimellor Comunismului din Calderon 66

Niculina Moica

(n. 21 octombrie 1943, Ploieşti)
A fost arestată la 15 iunie 1959, pe când era elevă, la numai 16 ani şi condamnată la 20 ani muncă silnică pentru că făcuse parte, alături de alţi tineri, din organizaţia anticomunistă Uniunea Tineretului Liber din România.
După cinci ani, în care a trecut prin penitenciarele Târgu Mureş, Jilava, Botoşani, Arad, Oradea, a fost graţiată la 23 iunie 1964.
Din septembrie 2023 este președintele Asociației Foștilor Deținuți Politic.