Prezent si in acest an la Scoala de Vara de la Sighet, Cicerone Ionitoiu a trecut in revista valurile de arestari din primul deceniu comunist.
Cicerone Ionitoiu este autorul dictionarului intitulat “Victimele terorii comuniste. Arestati, torturati, intemnitati, ucisi”, care isi propune sa cuprinda intre copertele sale pe toti cei care au trecut prin inchisoare.
Valurile masive de arestari au inceput in 1947, cu loturile partidelor istorice, spune domnul Ionitoiu. In primavara lui 1948 a inceput arestarea titelistilor (social-democratii ramasi fideli lui Constantin Titel-Petrescu – n.n.). La 15 mai a venit randul legionarilor obisnuiti – circa 3.500. In august anul urmator a fost arestat un lot masiv de taranisti – circa 10.000, dupa cercetarile lui Cicerone Ionitoiu.
“PARTIZANII”. Tot in 1949 au inceput “sa cada” grupurile de luptatori din munti si s-a inregistrat debutul revoltelor taranesti.
Primele forme de impotrivire la colectivizare dateaza din iulie 1949 si au avut loc in Ardeal, pe o arie cuprinsa intre Oradea de Sus si Arad. Cu acest prilej, spune cercetatorul, au fost impuscati vreo 30 de tarani, cateva sute au fost arestati, iar alte cateva mii au fost deportate la cariera de piatra Cuza Voda din Dobrogea. In iulie 1949 au inceput revoltele taranesti si in Bucovina, in jurul Sucevei. In Vlasca, la Silistea, in aceeasi luna, au fost impuscate cinci persoane, alte 200 fiind arestate. S-au pronuntat 50 de condamnari, ispasite la Canal. Restul taranilor rasculati din Vlasca a fost deportat in Baragan.
MINISTRII. La 5 mai 1950 au fost arestati demnitarii fostelor regimuri – ministri, secretari de stat. Un an mai tarziu – sotiile si fiicele acestora. Tot in 1951 s-au produs si tragicele deportari ale banatenilor, adusi cu forta in Baragan si lasati sub cerul liber. In 1952, dupa reforma monetara, a existat un nou val de arestari din randurile celor care criticasera acest act. Noi arestari s-au inregistrat dupa evenimentele din Ungaria, din 1956. Dupa retragerea Armatei Sovietice din Romania, petrecuta in 1958, inchisorile au primit noi loturi de contestatari reali sau imaginari. Din 1961 a inceput al doilea sistem de reeducare, desfasurat la Aiud, Jilava, Botosani si Gherla, inventariaza domnul Ionitoiu, diferit de ceea ce insemnase reeducarea de la Pitesti. La inceputul deceniului sapte, arestatii erau siliti sa dea declaratii in care trebuia sa scrie ca recunosc realizarile noului regim.
Un destin dramatic au avut si germanii deportati din Romania. Chiar daca nu au trecut prin inchisorile romanesti, ei se regasesc in dictionarul intocmit de Cicerone Ionitoiu ca victime ale terorii comuniste. Dupa calculele autorului, au fost deportati la Donbas, in URSS, circa 70.000 de etnici germani, dintre care au murit aproximativ 10.000.
SUFERINTA, IN STATISTICI. Cu privire la acest subiect, in istoriografia romaneasca postdecembrista exista mai multe intrebari la care este dificil de dat un raspuns exact. Ce se intelege prin “victima a regimului comunist”? Care este numarul real al persoanelor care au trecut prin inchisori? Cati au murit in anchete sau in temnita?
Fiecare institutie si cateodata chiar fiecare cercetator avanseaza alte cifre, diferentele dintre ele fiind nu de putine ori semnificative, de ordinul zecilor de mii. De pilda, in urma cercetarilor intreprinse, Cicerone Ionitoiu considera ca in Romania au existat 150.000 de persoane arestate.
Dintre acestea, cel mai mare contingent l-au dat taranii, daca se tine cont si de cei deportati, dar si de cei implicati in miscarea de rezistenta.
Potrivit calculelor domnului Ionitoiu, numarul celor decedati se ridica la 20.000. Fundatia Academia Civica a identificat pana la acest moment 8.000 de oameni decedati in inchisoare. Cele 8.000 de nume sunt inscrise la Sighet, la loc de cinste, in ansamblul numit “Spatiul de reculegere si rugaciune”.
de Cristina Diac
articol aparut in “Jurnalul National”, 17 august 2006
