Home » Română » Centrul de Studii » O carte pe zi » Elena Spijavca, Munci şi zile în Bărăgan

Elena Spijavca, Munci şi zile în Bărăgan

posted in: O carte pe zi

Case din Bărăgan în curs de demolare, după plecarea deportaţilor

1954
(…)
18-19 mai
La împachetat paie. Rubla.

20 mai
A transportat îngrăşăminte – Rubla, Călmăţui.

21 mai
Am sădit roşii, am avut o ploaie mare,    s-au întors de la lucru.

22 mai
Nici azi nu s-a lucrat nimic, din cauza ploilor.

23 mai
Duminică. Am fost la pădure.

24 mai

La sapă la Titi.

25 mai
A plouat.

26 mai
La bumbac.

27-28-29 mai
La sapa bumbacului.

(…)

1955

(…)

25 ianuarie
Liusic s-a dus la S.M.T. Viziru şi a venit obosit şi flămând. Am făcut un sos picant şi salată de cartofi cu un ou prăjit.
Seara m-am dus în vizită la Dna Gheorghe, unde am avut o adevărată destindere.

(…)

1 februarie
Zile frumoase şi însorite. Prima zi de februarie foarte frumoasă, totuşi facem focul cu paie în sobă…
Am preparat mâncarea din păstăi conservate, a ieşit minunată.

(…)

Duminică. Liusic s-a dus la Stăncuţa cu Virgil la examen. E foarte greu drumul din cauza noroiului, a venit seara. Eu toată ziua am citit, m-am simţit bine – liberă. Seara a venit Dl Jude, apoi a venit şi Liusic.

7-8 februarie
Am curăţat porumb.

9 februarie
Părintele a primit un colet de la soţie din care ne-a adus şi nouă câte puţin: 1 kg vin, surpriza pentru Liusic, tobă, halviţă, şerbet şi dulceaţă.

(…)

22 aprilie
Am fost la Călmăţui după dragovei cu Luiza, apoi când am ajuns acasă am făcut focul în sobă cu coceni. Până la masă am stat de vorbă cu Norica. Părintele Bucur este iar plecat la Lişcoteanca de Joia Luminată până Duminică, aşa că mâncare nu prea fac, ceva uşor pe lampă. Liusic e la lucru transporturi.
N-am mai putut semăna nimic în grădină din cauza ploilor şi frig.
Nimeni nu ne-a scris sau vreo altă veste  n-am mai primit de sărbătorile acestea. Afară de părinţi care ne invită la ei de Sf. Paşti.

23 aprilie
Sf. Gheorghe. Nimic deosebit. Am citit Ana Karenina şi am făcut mâncare, Liusic e la transporturi.

24 aprilie
Duminică. Desigur, Liusic e acasă, a jucat toată ziua table la Nedelcu. Eu am avut musafiri pe Dl Lucov, părintele Aurel şi seara a venit Liusic cu Dl Jude. Apoi ne-am dus împreună la părintele Bucur. El venise de la Lişcoteanca.

25 aprilie
Am săpat în grădină pentru ceapă, Liusic la transporturi, părintele a venit la masă. Am avut şniţel de ieri şi am făcut o ciorbiţă.

26 aprilie
Fiindcă n-a venit plugul, am spălat rufe.

27 aprilie
Nici azi n-a venit plugul, aşa că am săpat cu hârleţul de am pus cartofi 5 kg. Am expediat scrisori Alice, papei şi Dnei Clemansa. Am fost la cinema „Răsună valea“.

28 aprilie
Joi. În fine a venit plugul, dar fiind uscat pământul s-au făcut nişte bolovani enormi, a trebuit să-i sfarm cu sapa. Parcă eram la „Bumbeşti-Livezeni“. Dar totuşi am şi semănat, mac, porumb, flori. Am fost tăbăcită de oboseală.

29 aprilie
Am semănat iar flori, castraveţi şi pepeni, am pus 100 cuiburi de pepeni. Dar bolovanii tot trebuie de sfărâmat, vai de bietele mâini!

30 aprilie
Pregătiri în vederea lui 1 Mai, adică curăţirea şanţului şi datul cu var a casei.

(…)

Iunie
Nimic n-am mai scris, dar nici nimic deosebit nu s-a întâmplat. Mereu a plouat şi eu mereu am tras cu sapa în grădină.

(…)

Iulie
15 iulie
Vineri. Toată luna n-am scris nimic din neglijenţă, dar nici ceva deosebit nu s-a întâmplat. Ba s-a întâmplat, de la 1 iulie Liusic nu mai lucrează la câmp, e la magazia de unelte de schimb la atelierul mecanic.
Apoi toată luna a plouat, de ne-am plictisit de atâta ploaie, e o abundenţă în vegetaţie de-ţi vine să-ţi imaginezi ecuatorul! Ultima ploaie torenţială, care ne-a băgat în sperieţi, a fost pe data de 12 iulie a.c. Am avut de furcă cu apa care se aciuise la noi în casă, din pod, din cămară, coridor şi antreu am scos cu ligheanul de nenumărate ori. Până în seară mi s-a făcut rău şi a trebuit să mă bag în pat.
Apoi până în prezent în luna iulie s-a mai întâmplat şi alt eveniment. Cei care trebuiau să plece acasă cu un an de zile înainte au rămas pe loc cu prelungiri de ani! Mare deziluzie pe capul nostru! Ieri am primit o carte poştală de la Rodica. Apoi toată ziua am spălat şi călcat pantalonii bărbaţilor.

1 septembrie
Am scos usturoiul. Întotdeauna, luna August a fost pentru mine o lună plină de durere!
De la începutul lunii, mi s-a făcut la indicele mâinii stângi un panariţiu, care mi-a produs multe dureri.

Pe data de 6 septembrie am fost operată, am primit 500 000 penicilină şi umblu la pansament în fiecare zi. Mare necaz şi cu drumul ăsta! La 11 septembrie a venit Rodica, iar eu, a doua zi, am scris o scrisoare Dnei Clemansa. E mare necaz pe capul meu, că nu pot să spăl nici o rufă şi mereu am necăjit-o pe Rodica!
7 spre 8 septembrie: am fost anunţaţi că suntem liberi! Trăiască libertatea!!
Acum suntem într-o aşteptare continuă. Am scris lui Victor, să-l expediem pe Virgil la el. În acest sens, am scris Dnei Clemansa, lui Alice şi Arcadie.

(…)

17 octombrie
A venit dna Clemansa, bolnavă, şi mi-a adus o scrisoare de la Liusic. De când a plecat el, eu mereu sunt pe picior de ducă. Am dat Dnei Leon material pentru a-mi face o pereche de papuci.

18 octombrie
Am fost la fermă de-am ridicat 133 lei – premiu.

20 octombrie
Dna Clemensa se simte mai bine, ne-am dus împreună prin sat. Mereu îl aşteptăm pe Liusic să vină să ne ia.

23 octombrie
Duminică. O zi frumoasă. Cu toţii am fost siguri că astăzi o să vină Liusic cu maşina să ne ia, am împachetat bulionul, am făcut mâncare, părintele a avut un botez. Dna venise mai înainte, apoi a venit şi părintele de am stat la masă, cu urechile ciulite la fiecare maşină ce se aude.

(…)

25 octombrie
Am pus la punct paltonaşul lui Dănuţ.

26 octombrie
Sf. Mucenic Dimitrie.

(Jurnalul nu are final, pentru că la 7 septembrie 1955 familia este anunţată că este liberă. Fără prea mare entuziasm, Elena Spijavca începe să împacheteze iluzoria avere de borcane şi conserve agonisite în ultimul an, care s-a nimerit să fie unul mănos. Soţul pleacă să caute de lucru în libertate. Pe această aşteptare nehotărâtă, jurnalul de încheie în ziua de Sfântul Dumitru 1955. Povestea ulterioară este previzibilă, dar n-a mai fost notată. Familia a plecat în pribegie, intrând pe un alt cerc al suferinţei, cel hărăzit oamenilor fără ţară. Romulus Rusan)

 

Din Elena Spijavca, Munci şi zile în Bărăgan, Fundaţia Academia Civică, 2004