30 octombrie 1956 – peste 3000 de tineri din centrul universitar Timişoara s-au reunit, la iniţiativa unor studenţi de la Facultarea de Mecanică, într-una din sălile Institutului Politehnic
Studenţii au prezentat autorităţilor un memoriu în 12 puncte care le sintetiza doleanţele: scoaterea limbii ruse ca materie obligatorie din programa învăţământului superior, reducerea orelor de marxism, burse pentru toţi studenţii, autonomie universitară. retragerea trupelor sovietice din România, relaţii economice cu toate ţările, chiar şi cu cele capitaliste, lichidarea în fapt a cultului personalităţii lui Stalin, desfiinţarea cotelor obligatorii plătite de ţărani, mărirea salariilor muncitorilor, desfiinţarea impozitelor pe salarii)
Printre reprezentanţii autorităţilor centrale şi locale prezenţi în sală s-au aflat: ministrul adjunct al Învăţământului, prof. Coriolan Drăgulescu, rectorul Institutului Politehnic şi decani ai facultăţilor timişorene, şi doi membri ai C.C. al P.M.R., Petre Lupu şi Ilie Verdeţ.
În acelaşi timp cu adunarea studenţească de la Timişoara, la Bucureşti avea loc o şedinţă de urgenţă a Biroului Politic al CC al PMR care a decis înfiinţarea unui organism de criză, Comandamentul General, în alcătuirea căruia intrau Nicolae Ceauşescu, secretar al C.C. al P.M.R., Alexandru Drăghici, ministrul Afacerilor Interne şi membru al B.P., Leontin Sălăjan, ministrul Forţelor Armate, membru al C.C. al P.M.R., sub conducerea lui Emil Bodnăraş, membru al B.P., eminenţa cenuşie a serviciilor secrete româneşti. Comandamentul a primit atribuţii foarte largi, de la coordonarea activităţilor serviciilor de informare ale statului, cu scopul de a cunoaşte toate acţiunile subversive, starea de spirit din Armată, Miliţie, Securitate, până la reprimarea oricăror acţiuni care ar ameninţa ordinea de stat, având chiar dreptul de a ordona deschiderea focului. M.F.A., M.A.I., Procuratura Militară şi instanţele militare de judecată îi erau subordonate. Comandamentul putea declara stare excepţională în anumite regiuni ale ţării, putea lua măsuri pentru suspendarea cursurilor în institutele de învăţământ. Trupele M.F.A. şi ale Securităţii erau pregătite pentru a interveni în orice moment la ordinul comandamentului
Forţele militare au înconjurat clădirea unde avea loc adunarea studenţească. Studenţii prezenţi la întrunire au fost îmbarcaţi în camioane şi transportaţi în cazarma de la Becicherecul Mic (peste 2.000 de studenţi au fost internaţi pentru câteva zile în lagăr, mulţi dintre ei fiind efectiv luaţi de pe stradă), cei care se evidenţiaseră în timpul discuţiilor fiind duşi direct la Securitate.
În 3l octombrie toate cursurile facultăţilor timişorene au fost suspendate, acţiune motivată de atmosfera extrem de încordată existentă în centrul universitar Timişoara.
Studenţii de la Facultatea de Medicină au declanşat greva de protest, solidarizându-se cu colegii lor arestaţi cu o zi înainte. Autorităţile au trebuit să recurgă la forţa armată pentru a izola focarele protestatare (mediciniştilor nu le-a mai fost permisă părăsirea căminelor) şi au operat noi arestări. Studenţii au organizat şi o demonstraţie, la care au participat cca 1.000 de persoane, care au străbătut Timişoara, cerând eliberarea colegilor arestaţi. S-au produs alte altercaţii între forţele de ordine şi participanţii la miting.
Numărul finalal celor arestaţi şi deferiţi justiţiei a fost de 30. Pedepsele au variat între 3 luni şi 8 ani închisoare pentru delictul de “instigare publică”, cele mai mari condamnări revenindu-le organizatorilor adunării – Caius Muţiu, Teodor Stanca şi Aurel Baghiu (8 ani închisoare corecţională). Restul au fost condamnaţi la închisoare între 3 luni şi 7 ani: Valentin Rusu, 7 ani închisoare, Friederich Barth, Heinrich Drobny, 6 ani, Gheorghe Pop, 5 ani, Ladislau Nagy, 4 ani, Nicolae Balaci, Aurelian Păuna, Octavian Vulpe, Iulian Stanciu, 3 ani, Gheorghe Păcuraru şi Victor Daiciuc, 2 ani, Ioan Petca, Axente Treba, Ioan Ilca, Alexandru Daraban, Mircea Moraru, Matei Cristian, Lazăr Dezideriu, Romulus Taşcă, 1 an, Cornel Cormoş şi Radu Valentin, 6 luni, Nicolae Boldea şi Gheorghe Tamaş, 3 luni, doar trei studenţi fiind achitaţi: Paul Marius, Teodor Ciomocoş şi Ioan Mihalca.
