1945
Ianuarie-martie – armata română luptă pe fronturile din Ungaria, Cehoslovacia şi Austria, dar teritoriul eliberat al Transilvaniei este administrat încă de garnizoanele sovietice. În acest timp, ţăranii maramureşeni se opun includerii ţinutului lor în U.R.S.S.
24 ianuarie – memoriu trimis de regele Mihai preşedintelui Roosevelt, denunţând amestecul U.R.S.S. în treburile interne şi deţinerea a 150.000 militari români luaţi prizonieri după 23 august 1944 şi deportaţi în Siberia. România este, practic, la discreţia Comisiei Aliate de Control al Armistiţiului, condusă de reprezentanţii sovietici, americanii şi britanicii având un rol decorativ
29 ianuarie – odată cu publicarea programului de guvernare al Frontului Naţional Democrat (pro-comunist), încep în întreaga ţară provocări paramilitare menite să producă haos şi anarhie. Se cere demisia guvernului Rădescu, iar ţăranii sunt incitaţi să ocupe pământul moşierilor
În cursul lunii ianuarie sunt deportaţi la minele din Donbas peste 70.000 etnici germani din România, în vederea „reconstrucţiei U.R.S.S.”. Deportarea va dura cinci ani, peste 20% din cei deportaţi murind sau dispărând. Procesul de reabilitare a etnicilor germani va începe abia in 1949, când este înfiinţat la 13 februarie, Comitetul Antifascist German
4-11 februarie – la Yalta, în Crimeea, prima conferinţă la vârf a Celor Trei Mari adoptă „Declaraţia asupra Europei eliberate”, o poliţă în alb dată sovieticilor pentru ocuparea Europei de Est
11 februarie – premierul Nicolae Rădescu vorbeşte în sala Aro din Bucureşti, condamnând manevrele comuniste. Peste două zile, Gheorghiu-Dej califică discursul generalului Rădescu „un act de ostilitate faţă de marii noştri aliaţi”, iar pe susţinătorii guvernului „derbedei fascişti”
24 februarie – comuniştii organizează mitinguri cerând demisia guvernului. În faţa Ministerului de Interne cad doi morţi, ucişi nu de armată, ci de indivizi neidentificaţi. La Radio, Rădescu denunţă din nou provocările comuniştilor. Comisia Aliată (Sovietică) de Control cere ca Armata Română care nu e pe front să fie dezmembrată şi dizolvată
27 februarie – Andrei Vîşinski soseşte în ţară şi cere regelui demiterea guvernului Rădescu. Promiţând retrocedarea Transilvaniei de Nord, obţine la 6 martie formarea guvernului pro-comunist condus de Petru Groza. A doua zi, la 7 martie, Ana Pauker, într-o reuniune secretă, primeşte din partea unei delegaţii sovietice planul de comunizare a României pe trei ani
9-13 martie – retrocedarea Transilvaniei de Nord
23 martie – prin reforma agrară sunt împroprietărite 900.000 familii ţărăneşti
30 martie – epurări masive în administraţie, armată, poliţie, magistratură, sub pretextul defascizării
8 mai – capitularea Germaniei naziste. Armata română, după 260 zile pe frontul de vest, îşi încheie participarea cu un efectiv de 540.000 combatanţi. A străbătut în acest interval 1000 km, eliberând 830 localităţi, între care 53 oraşe. Pierderile s-au ridicat la 169.000 morţi, răniţi şi dispăruţi. Regele Mihai va fi decorat de sovietici cu ordinul „Pobeda”, dar armata regală este decapitată zi de zi. Sub pretextul „defascizării”, guvernul Groza şi Comisia Sovietică de Control fac periodic epurări. Cele două divizii de voluntari – „Tudor Vladimirescu” şi „Horea, Cloşca şi Crişan” (sosită mai târziu) – sunt trecute din componenţa Armatei Roşii în cea a Armatei Române. Chiar la 8 mai, ziua Victoriei, în cadrul Ministerului Apărării Naţionale este înfiinţată „Direcţia Superioară a Culturii, Educaţiei şi Propagandei” (E.C.P.) (mai târziu îşi va schimba numele în Direcţia Superioară Politică a Armatei), care de-a lungul celor 45 ani de comunism va constitui instrumentul de îndoctrinare, comunizare şi represiune în cadrul Armatei.
În luna mai este emis Decretul-Lege nr. 364 prin care sunt scoase din circulaţie 1828 cărţi „dăunătoare bunelor relaţii ale României cu Naţiunile Unite” (între altele sunt interzise lucrări de Eminescu, Iorga, Gh. Brătianu, Winston Churchill, Charles de Gaulle).
Tot în luna mai sunt create primele SOVROM-uri („Sovrompetrol”, „Sovromtransport”, „Sovromlemn”, „Sovrombanc”, T.A.R.S – transporturile aeriene), societăţi mixte prin care vor fi exploatate bogăţiile naturale şi economice ale României
La 16 iulie se introduce sistemul cotelor obligatorii din produsele agricole. România trece printr-o secetă devastatoare, trebuind să plătească despăgubirile de război şi să întreţină armata sovietică de ocupaţie, în condiţiile în care U.R.S.S. nu eliberează prizonierii, majoritatea ţărani
La 19 iulie sunt create primele detaşamente de muncă forţată, destinate persoanelor date afară din serviciu. După o declaraţie a premierului Groza, în numai două luni ale guvernării sale au fost arestate 90.000 persoane
27 iulie – 14 august – la Potsdam are loc conferinţa Marilor Puteri, unde americanii şi englezii refuză să recunoască guvernul Groza, ca fiind nereprezentativ pentru „ideile Yaltei”
6 august – U.R.S.S. şi România instituie legături diplomatice la rang de legaţie
20 august – în urma protestelor repetate ale opoziţiei (Iuliu Maniu şi Dinu Brătianu), reprezentanţi ai Statelor Unite şi Marii Britanii îi fac cunoscută regelui Mihai hotărârea guvernelor lor de a sprijini formarea unui guvern acceptat de toate cele Trei Puteri Aliate. În urma refuzului guvernului Groza de a demisiona, regele refuză el însuşi să-i mai promulge decretele, intrând în aşa-numita grevă regală
2 septembrie – capitularea Japoniei şi încheierea războiului mondial
4-13 septembrie – vizita la Moscova a unei delegaţii guvernamentale condusă de Petru Groza
16-21 octombrie – la conferinţa naţională, Partidul Comunist din România îşi schimbă numele în Partidul Comunist Român, alegând ca secretar general pe Gheorghe Gheorghiu-Dej
8 noiembrie – mare manifestaţie pro-democraţie în Piaţa Palatului din Bucureşti, cu ocazia onomasticii regelui. Unsprezece persoane sunt împuşcate din clădirile guvernamentale, dar vina este atribuită acum demonstranţilor, din rândul cărora se fac sute de arestări
19-28 noiembrie – vizita în România a lui Mark Ethridge, trimis special al Departamentului de Stat. În raportul înaintat la 8 decembrie secretarului de stat Byrnes, acesta califică guvernul Groza ca fiind „nereprezentativ în sensul ideilor Yaltei, minoritar, comunist şi dictatorial”
16-26 decembrie – totuşi, la conferinţa tripartită de la Moscova, sovieticii n-au admis schimbarea guvernului, decizându-se doar cooptarea a doi reprezentanţi ai opoziţiei şi organizarea de alegeri „libere şi corecte” în cursul anului următor
31 decembrie – delegaţia tripartită formată din A.I. Vîşinski, ministrul adjunct de Externe sovietic, Archibald Clark-Kerr şi Averell Harriman, ambasadorii la Moscova ai Marii Britanii, respectiv Statelor Unite, soseşte la Bucureşti şi în zilele următoare îl va convinge pe regele Mihai să iasă din greva regală, cu promisiunile stipulate la Moscova
din ROMULUS RUSAN, ROMÂNIA ÎN TIMPUL RĂZBOIULUI RECE. Scurtă cronologie a evenimentelor, instituţiilor şi mentalităţilor (1945-1989), Fundaţia Academia Civică, 2008
Vă invităm să citiţi şi celelalte materiale din Dosarul documentar 1945
