3 martie 1945 
...S-au petrecut evenimente pe care îndrăznesc să le numesc tragice pentru poporul românesc. Curajul şi demnitatea lui Rădescu au declanşat o mişcare a ruşilor, care ne pândeau de mult, dar aşteptau momentul de îndreptăţire faţă de aliaţi. Am sperat că, susţinut de aliaţi, el se va menţine. Dar a sosit Vîşinski, se pare că a bătut cu pumnul în masă în faţa Regelui, a trântit uşa că a ieşit din ţâţâni, că Regele a vrut să plece, în fine, dezastru! Ruşii ne-au dezarmat, şi-i au pe ai noştri pe front! Trăiesc într-o neîncetată revoltă, dacă n-aş avea încredere în Dumnezeu şi în neamul nostru, nu ştiu cum aş suporta timpul acesta. Gestul unor ofiţeri, regimente întregi, dintre care Roşiori, mă consolează de multe: nu s-au lăsat dezarmate şi, la ameninţarea că vor fi imediat trimise pe front, au preferat să plece, fără măcar să-şi vadă nevestele, părinţii şi copiii!(…) Despre englezi şi americani ce să zic? Nu pot nimic pentru moment. Chiar de ar putea, nu-şi vor sacrifica interesul, pentru ţara noastră! Nu o fac pentru Polonia, faţă de care au datorie de onoare! Urâtă e omenirea… Şi nici măcar nu mă pot retrage ca Diogene într-un butoi.
Alice Voinescu, Jurnal, ediție îngrijită, evocare, tabel biobliografic și note de Maria Ana Murnu, Editura Albastros, 1997
preluare din Muzeul Memorial Sighet, sala 12: 1945. De la Yalta la Moscova
Vă invităm să citiţi şi celelalte materiale din Dosarul documentar 1945
Alice Voinescu
(1885-1961)
După studii de filozofie în Bucureşti, Leipzig şi Hamburg încununate de un doctorat la Londra despre interpretarea operei lui Kant, a fost timp de 26 de ani profesor la Conservatorul din Bucureşti, maestrul a mai multor generaţii de intelectuali. În 1948 este concediată.
În 25 aprilie 1951 este arestată pentru participarea la conferinţele de rezistenţă intelectuală, organizate de Petre Manoliu (o „Universitate liberă” aşa cum peste trei decenii vor organiza cehii „Charta 77”).
Ţinută nejudecată un an în lagărul de la Ghencea şi închisoarea Jilava, este trimisă în domiciliu obligatoriu, fără nici un mijloc de subzistenţă, timp de şase ani, într-un sat din nordul Moldovei.
