Născut la 2 octombrie 1935 la Vatici, Orhei
A fost arestat în la 22 noiembrie 1956, pe când era student al Facultăţii de Filologie, Universitatea Bucureşti, ca urmare a manifestaţiilor studenţeşti anticomuniste declanaşate în contextul revoluţiei din Ungaria.
Prin sentinţa nr. 487 a Tribunalului Militar Bucureşti din 3 mai 1957 Paul Goma şi colegul său, Horia Florian Popescu au fost condamnaţi la câte doi ani închisoare corecţională pentru „delictul de agitaţie publică”. Pedepselor relativ mici aplicate de instanţă li s-au adăugat însă ani de DO. La expirarea pedepsei, lui Paul Goma i s-a stabilit domiciliu obligatoriu, printr-o decizie a M.A.I., pe timp de 24 luni la Lăteşti. La 9 octombrie 1961 biroul raional Feteşti al Securităţii propunea direcţiei regionale Bucureşti ca lui Paul Goma să i se prelungească domiciliu obligatoriu cu încă 36 luni pentru că „a avut o atitudine duşmănoasă şi în perioada domiciliului obligatoriu”. Prin decizia 16285 din 2 noiembrie 1961 i se prelungea DO cu 24 luni. Restricţiile domiciliare aveau să îi fie ridicate la 21 februarie 1962. După eliberare, se reînscrie la Facultatea de Filologie.
Revine în 1977 în prim planul rezistenţei anticomuniste româneşti prin scrisoarea de adeziune la Charta’77 din Cehoslovacia şi prin alte scrisori, declaraţii şi apeluri în care condamnă regimul Ceauşescu. Arestat din nou în 1977, a fost expulzat din ţară, la 20 noiembrie 1977, în Franţa, unde a continuat, împreună cu exilul românesc, protestele împotriva dictaturii ceauşiste.
Cărţi despre gulagul românesc: Ostinato, Gherla, Patimile după Piteşti şi despre „mişcarea Goma” din 1977, Culorile curcubeului.
Mişcarea Goma
ianuarie 1977 – Paul Goma redactează o scrisoare de soliqdarizare cu Charta’77 din Cehoslovacia, adresându-se lui Pavel Kohut şi camarazilor săi
25 ianuarie 1977 – Paul Goma difuzează scrisoarea unor diplomaţi
februarie 1977 – Paul Goma redactează o scrisoare către Nicolae Ceauşescu
8 februarie 1977 – scrisoare deschisă adresată participanţilor la conferinţa de la Belgrad (iniţial 8 semnatari: Ana Maria Năvodaru, Paul Goma, Sergiu Manoliu, Maria Manoliu, Şerban Ştefănescu, Adalbert Feher, Erwin Gesswein, Emilia Gesswein)
Paul Goma a fost sprijinit încă de la început de o serie de personalităţi ale exilului românesc, în prima fază de scriitorii Radu Ţepeneag şi Virgil Tănase, apoi de Monica Lovinescu şi Virgil Ierunca, de Marie France Ionesco, de Comitetul Francez pentru Apărarea Drepturilor Omului în România (Liga pentru Apărarea Drepturilor Omului în România) cu sediul la Paris (Maria Brătianu, Sanda Stolojan, Mihnea Berindei, Dinu Zamfirescu). diplomatul belgian Etienne Dussart a avut curajul să fie „curier”, scrisorile lui Paul Goma, ajungând astfel în occident
9 februarie 1977 – “Europa Liberă” transmite scrisoarea lui Paul Goma adresată liderilor Chartei’77
– al 9-lea semnatar al scrisorii deschise este Bedivan, un fost deţinut politic din Constanţa
17 februarie 1977 – discurs violent al lui Nicolae Ceauşescu împotriva „elementelor declasate şi a trădătorilor de patrie”
19 februarie 1977 – apariţia în „Le Monde” a unui articol despre Paul Goma
februarie 1977 – telefoane de ameninţare; blocul unde locuieşte familia Goma este pus sub o strictă supraveghere, fiecare persoană care intra în bloc fiind legitimată, cei care încercau să ajungă la scriitor fiind opriţi. Cu toate acestea, până la 1 aprilie, când Goma a fost arestat, peste 200 de persoane au aderat la Scrisoarea către conferinţa de la Belgrad din 8 februarie. Din lista numeroasă a semnatarilor reţinem pe orientalistul Enric Becescu, inginera Paulina Cătănescu, medicul Ion Ladea, Cristoaica, Robert Dâmboviceanu, Luminiţa Coler, fizicianul Tufoi, Vlad C. Drăgoescu
după 9 februarie 1977, când “Europa Liberă” difuzează pentru prima dată textul scrisorii lui Paul Goma către Charta’77, numeroase ziare şi posturi de radio occidentale iau legătura cu Paul Goma, în ciuda şicanelor securităţii, difuzând ştiri despre el şi cei care i s-au alăturat (10 februarie – „die welt”; 10 şi 12 februarie – „F.A.Z.”; 14 februarie – „Süddeutsche Zeitung”, 17 februarie – „Tribune de Genève”, „The Guardian”, „Financial Times”, „Daily Telegraph” etc.)
23 februarie 1977 – Vasile Paraschiv, muncitorul protestatar din Ploieşti, este arestat din faţa blocului lui Paul Goma, pe când încerca să ajungă la acesta pentru a se alătura semnatarilor scrisorii
27 februarie 1977 – la Paris ia fiinţă Comitetul francez pentru Apărarea Drepturilor Omului în România, din iniţiativa unui grup de tineri intelectuali francezi care lucraseră în românia
1 martie 1977 – a doua scrisoare către Nicolae Ceauşescu
3 martie 1977 – pe lista semnatarilor se adaugă criticul şi istoricul literar Ion Negoiţescu. Datorită gestului său, va fi persecutat de securitate şi ameninţat cu un proces de moravuri
4 martie 1977 – marele cutremur
10 martie 1977 – lui Paul Goma i se alătură şi doctorul psihiatru Ion Vianu. Securitatea a trecut imediat la represalii. Fiul lui Ion Vianu, Tudor, în vârstă de 8 ani, este bătut pe stradă de un bărbat
martie 1977 – prin Bucureşti se „plimbă” „Goma 2”, un personaj care-i semăna scriitorului, şi care-şi va continua „activitatea” şi după arestarea lui Paul Goma din 1 aprilie
30 martie 1977 – descindere a miliţiei în apartamentul familiei Goma. Sunt ridicaţi toţi cei prezenţi, mai puţin membrii familiei
1 aprilie 1977 – arestarea lui Paul Goma. ancheta se desfăşoară în sediul securităţii din Calea Rahovei. Motivul reţinerii, notat în mandatul de arestare: „trădare de patrie”. Ancheta este însoţită de bătăi. În urma anchetei dure şi a regimului de detenţie, starea de sănătate a lui Paul Goma se deteriorează
1 aprilie 1977 – mai multor semnatari ai scrisorii din 8 februarie li se retrag paşapoartele eliberate anterior. Mai mult, unii sunt chiar arestaţi – ca Vlad C. Drăgoescu şi Ion Ladea
2 aprilie 1977 – au loc la New York manifestaţii în sprijinul lui Paul Goma organizate de exilul românesc, în frunte cu Brutus Coste şi Nicholas Dima
2 aprilie 1977 – doctorul Ion Vianu este dat afară de la spitalul unde lucra, cât şi de la facultate, după o şedinţă în cel mai pur spirit stalinist, care a avut loc în amfiteatrul facultăţii de medicină
11 aprilie 1977 – schimbarea încadrării juridice. Potrivit raportului procuraturii Paul Goma era acuzat de „trădare de patrie”, „complot urmărind răsturnarea orânduirii de stat”
13 aprilie 1977 – excluderea lui Paul Goma din Uniunea Scriitorilor
13 aprilie 1977 – mediile de informare pariziene anunţă arestarea lui Paul Goma şi a altor semnatari
14 aprilie 1977 – Ion Negoiţescu îşi retrage semnătura de pe scrisoarea de protest
15 aprilie 1977 – continuă protestele internaţionale privind arestarea lui Paul Goma
18 aprilie 1977 – presa occidentală publică numeroase articole privind „mişcarea Goma” din România
19 aprilie 1977 – la Paris continuă greva foamei Sergiu şi Carmen Manoliu, unii dintre primii 8 semnatari ai scrisorii din 8 februarie
21 aprilie 1977 – la Paris are loc o manifestaţie împotriva represiunii din România, la care participă şi disidenţii ruşi Vladimir Bukovski, Pliuşci, Gorbanevskaia
23 aprilie 1977 – „Le Matin de Paris” publică „testamentul” lui Paul Goma
23 aprilie 1977 – Pen-clubul francez îl cooptează pe Goma ca membru asociat
23 aprilie 1977 – Comitetul francez pentru Apărarea Drepturilor Omului din România lansează un apel pentru eliberarea din închisoare a lui Paul Goma
26 aprilie 1977 – Pen-clubul american protestează împotriva arestării lui Paul Goma
6 mai 1977 – Paul Goma este eliberat din închisoare, după mai bine de o lună de anchete
9 mai 1977 – la Paris are loc o mare manifestaţie în faţa ambasadei RSR
noiembrie 1977 – Paul Goma împreună cu familia este obligat să părăsească România
