n. 30 august 1874, Vlăduleni, jud. Gorj
plutonier-major
Arestat la 11 iunie 1953 pentru că nu și-ar fi denunțat fiul, Mircea Popovici, paraşutat de către serviciile militare secrete franco-americane în 1952, în Gorj, cu scopul de a lua legătura cu mişcarea de rezistenţă din munţi. În fișa de încarcerare a lui Alexandru Popovici, la descrierea pe scurt a ”infracțiunii”, se nota: ”În anul 1952, fiind fugit în Franţa, a luat legătura cu el şi nu l-a denunţat.”
A fost condamnat, în “lotul paraşutiştilor”, la 20 ani temniță grea pentru crima de înaltă trădare. La aflarea condamnării, Alexandru Popovici, care avea în acel moment aproape 80 de ani, a declarat: „Vă mulţumesc, domnule preşedinte, pentru că mi-aţi mai dat douăzeci de ani de viaţă, aşa că voi apuca suta.”
A murit în penitenciarul Dej, la 8 februarie 1961.
Fiica sa, Elena Stetin, arestată pentru că nu și-a denunțat fratele, a fost condamnată la 25 de ani închisoare pentru ”complicitate la crimă de înaltă trădare de patrie”. A murit la 27 martie 1953 în închisoare-spital Văcărești.
