Dacă ar fi trebuit să mă exprim acum un an în legătură cu experiența pe care am trăit-o la Școala de Vară de la Sighet, poate că nu mi-ar fi fost totul atât de clar ca acum. Au trebuit să treacă acești ani pentru a-mi da seama de un lucru esențial: Sighetul este un bagaj pe care, odată ce ți l-ai făcut, îl porți cu tine pretutindeni. Mi-am dat seama atunci, mi-am dat seama pe parcurs și îmi dau seama și acum că tot ceea ce mi-a oferit Sighetul este un dar. Intensitatea lui crește cu fiecare rememorare. Timpul nu izolează amintirile ci le amplifică pe măsură ce maturizarea se accentuează.
Școala de Vară a durat o săptămână pe an. Și totuși, tot ceea ce îmi amintesc să mă fi format în perioada de liceu este Sighetul. A fost o șansă extraordinară de a explora o lume aparte și de a trăi liniștit și din plin, departe de lumea „actualităților” și mai aproape de o lume a esențelor, pentru că ceea ce Sighetul a reunit este elita – cea de atunci, cea de acum… Ni s-a oferit pe tavă totul: cunoaștere, adevăr și o prietenie sinceră.
Școala de Vară de la Sighet mi-a dat identitate. …. Nu de puține ori m-am simțit copleșită de personalitățile invitate la sesiunile Școlii de Vară; copleșită de admirație, absorbită până la muțenie de erudiția și frumusețea spiritului celor care ne vorbeau atât de la distanța catedrei în timpul conferinței, cât și de aproape în timpul mesei de prânz. La Sighet lumea mea interioară a căpătat consistență. Am înțeles și am învățat că se poate trăi frumos. Am identificat modele, am privit de jos în sus personalități și am simțit întotdeauna că îmi lipsește pălăria cu care aș fi făcut numai reverențe. Profesorii noștri ne-au dat lecții de viață fără să ne dea peste nas, fără laude de sine, fără a-și aroga o poziție de superioritate. Am învățat de la ei modestia și naturalețea, neclintirea în fața suferinței și mai ales bogăția pe care ți-o dă cunoașterea și înțelegerea unor lucruri altminteri greu de înțeles. Școala de Vară nu ne-a dat definiții, nu ne-a impus un model de gândire, nu ne-a manipulat judecata, ci ne-a curățit-o de tot ceea ce contemporaneitatea ne oferă: toată seria de minciuni și ascunzișuri de care sistemul corupt are nevoie pentru a trăi latent.
Alma Popan, arhitect, interior designer, absolventă a Universității de Arhitectură și Urbanism ”Ion Mincu”, București
