Cum ne-a ajutat, cu ce ne-a influențat în bine această Școală de Vară de a lungul anilor? Voi vorbi mai mult despre mine, pentru că am fost cinci ani consecutiv la această Școala de Vară, din 2002 până în 2006.
A fost o oportunitate extraordinară să cunosc istoria, să intru și mai mult în profunzimea ei și să diversific informațiile care veneau din familie, având un bunic care fusese deținut politic. Timp de cinci ani, pe parcursul a câte zece zile, Școala de Vară de la Sighet a avut pentru mine un rol fundamental nu doar pe plan istoric sau informațional, ci și pe plan personal.
Am cunoscut aici foarte multe persoane deosebite – conferențiari și mai ales tineri de vârsta mea. Mulți dintre noi ne-am împrietenit, iar prieteniile acestea durează și acum. Pentru mine este și mai deosebit pentru că m-am născut în Sighet și am avut ocazia să revin aici cât mai des; ba mai mult, pe actuala mea soție am cunoscut-o tot aici, la Sighet, în timpul Școlilor de Vară.
(…) Și pentru mine memoria reprezintă o devenire și o oază de nutrienți pentru viitor – cum trebuie să gândim în viitor, cum ne putem forma noi ca generație tânără … Aș spune o vorbă pe care mulți dintre dumneavoastră poate o cunosc: „Pomul se cunoaște după roadele sale: un pom bun nu va da niciodată roade rele și un pom rău nu va da niciodată roade bune”. Cred că în funcție de aceste roade trebuie să judecăm trecutul și mai ales comunismul; ne uităm la roadele sale. În toată istoria omenirii, nici un regim comunist nu a reușit, toate au eșuat lamentabil și cele câteva care încă mai există eșuează – cel puțin din punct de vedere uman – la fel de lamentabil, pentru că comunismul, socialismul, stalinismul (sau cum ar vrea unii sau alții să-l numească) este de natură profund negativă. Și, legat de pomi și de roadele lor, cred că ne putem uita și la roadele persoanelor din istorie. Da, eu unul îmi găsesc modelele – și pentru asta mulțumesc Școlii de Vară – în rândurile foștilor deținuți politici din perioada comunistă. De ce? Pentru că în România, cel puțin în ultimii 70 de ani, ei au fost oamenii care au avut roade bune din care ne putem inspira și care sunt garanția faptului că aceștia sunt modele morale. Și provocarea pe care o lansez celor de aceeași vârstă cu mine e următoarea: mâine sau peste zece ani veți putea voi oare să vă comportați la fel ca martirii de acum cincizeci de ani? Dacă nu sunteți siguri, poate că ar trebui să vă uitați mai mult la ei, să le înțelegeți viețile, să le înțelegeți sistemele de valori și să încercați să vă dați vouă înșivă răspunsuri la întrebări existențiale, fără atât de multe concepte, fără atât de multe ideologii, fără atât de multe influențe din partea mass-mediei sau de alt fel.
Sper din tot sufletul, ca un rezultat al tuturor acestor sesiuni ale Școlii de Vară și al experienței care pentru mine au fost formatoare, să vă simțiți îndemnați să vă aplecați înspre oamenii care au trăit acele vremuri cumplite și care s-au comportat exemplar.
din din Școala Memoriei 2013, editor Traian Călin Uba, Fundația Academia Civică, 2014
Ambrozie Irineu Darău, inginer în informatică, stabilit la Nisa, absolvent al Facultății de Matematică și Informatică, Universitatea București, studii postuniversitare la Centre international de formation européenne
