Alicja Wancerz – Gluza (Varşovia)
RĂZBOI DUPĂ RĂZBOI. PRIMII ANI DE COMUNISM ÎN POLONIA
(…) Alegerile legislative din 19 ianuarie 1947 se înscriau în seria celor mai importante evenimente din perioada instalării puterii comuniste în Polonia.
Alegerile „democratice” trebuiau să fie organizate pentru necesităţile construirii sistemului, în care aşa-zisa „democraţie” a jucat un important rol de propagandă, precum şi din considerente de ordin internaţional – hotărârile de la Yalta şi Potsdam. Alegerile au fost precedate de referendumul din data de 30 iunie 1946, în timpul căruia polonezii trebuiau să decidă asupra următoarelor chestiuni: forma graniţei poloneze de apus, reformele economice şi lichidarea Senatului. În realitate, întrebările nu aveau importanţă, era vorba doar de a atesta unitatea iluzorie a societăţii şi încrederea în autorităţle comuniste. Referendumul trebuia, de asemenea, să constituie un câmp de experienţă pentru aparatul de partid şi de poliţie, care se pregătea să manipuleze alegerile viitoare. P.S.L. (partidul ţărănesc), aflându-se în opoziţie faţă de partidele comuniste, a chemat populaţia să răspundă prin „nu” la întrebarea referitoare la Senat, întrebare însă de mică importanţă (intenţia era doar de a-şi dovedi influenţa asupra societăţii).
Deci, referendumul a constituit un fel de întrecee înainte de alegerile ce urmau.
Ştim cu toţii că referendumul a fost o imensă escrocherie a comuniştilor. Însă, nu demult, în arhivele fostului U.R.S.S., s-au găsit documente care atestă această escrocherie în toată perfidia ei. Pentru prima dată sunt date aici informaţiile conţinute în aceste documente.
În Ministerul Securităţii al U.R.S.S. (MGB) exista o secţie care se ocupa cu expertiza documentelor, precum şi cu pregătirea şi falsificarea lor, secţie condusă de colonelul Aron Palkin. El a fost trimis la Varşovia, ca să discute la faţa locului planul imensei escrocherii. Varianta finală a acestei operaţiuni a fost stabilită, la 22 iunie 1946, la întâlnirea lui Palkin cu consilierul MGB în Polonia, Davîdov, şi cu liderii comunişti polonezi: Boleslaw Bierut şi Wladyslaw Gomulka. La 25 iunie, un grup de 15 cekişti a sosit la Varşovia şi a început pregătirile de lucru. Ca efect al acestei activităţi, s-au rescris de la început peste jumătatedin cele 11.000 de procese verbale conţinând voturile numărate şi s-au falsificat cca 40.000 de semnături ale membrilor de comisii. Aşa cum s-a precizat în raportul adresat lui Stalin, nr. 1443/A din 30 august 1946, în urma activităţii specialiştilor din Moscova procentul polonezilor care au răspuns afirmativ la respectiva întrebare (trebuie să amintim că opoziţia chemase la un răspuns negativ) a crescut până la 50-80% (în funcţie de judeţ), în timp ce procesele verbale originale arătau doar 1-15%. Pentru efortul lor, cekiştii au fost premiaţi cu înalte decoraţii statale.
Victoria obţinută prin fals nu era, totuşi, suficientă. Ea tebuia accentuată în timpul apropiatelor alegeri parlamentare. Opoziţia era încă suficient de puternică şi mai avea şi sprijinul societăţii. Autorităţile comuniste erau în mod clar neliniştite. Grupul de specialişti a plecat de această dată spre Varşovia pe data de 10 ianuarie 1947. N-a fost nevoie de implicarea lor fizică; specialiştii dădeau doar sfaturi. Comuniştii polonezi s-au descurcat singuri, schimbând urnele, introducând buletine de vot, pregătind duble procese verbale, în care erau lăsate locuri libere pentru înscrierea cifrelor adecvate.
Arta stalinistă de a câştiga în alegeri nu consta numai în escrocherii, ci şi în represiuni omniprezente şi în teroare morală. Şi aici au ajutat indicaţiile venite de la Moscova. Potrivit raportului trimis lui Stalin de către Davîdov, însumând rezultatele activităţii cekiştilor (14 februarie 1947, 2001/A), munca de bază consta în paralizarea activităţii de opoziţie a partidului P.S.L. Se distrugea partidul prin metode agenturale, se încerca producerea părăsirii masive a rândurilor acestuia, aveau loc la ordinea zilei arestări şi percheziţii. Timp de câteva luni, înainte de alegeri s-au închis 43 de comitete municipale ale P.S.L. În această perioadă au fost arestaţi aproximativ 2.000 de membri ai acestui partid. Începând din luna octombrie 1946 până la data alegerilor (19 ianuarie 1947) au avut loc 1.207 acţiuni împotriva armatei clandestine, în care au fost ucise cca 600 de persoane şi arestate 6.000. s-a mai continuat încă şirul altor activităţi, despre care se pomeneşte în raport. Printre altele:
– s-a asigurat componenţa total comunistă la peste jumătate din comisiile electorale;
– ceilalţi membri au fost aleşi dintre agenţii organelor de securitate (organele securităţii au recrutat ca agenţi la comisiile teritoriale peste 21.000 de persoane, adică 47%);
– au fost abrogate drepturile de alegător la peste 400.000 de persoane, adică 3%;
– au avut loc recrutări masive de agenţi din rândurile populaţiei săteşti (unde sprijinul P.S.L. era mare), recurgându-se şi la „cumpărarea” persoanelor cu mare influenţă (s-au recrutat aproximativ 9.000 de persoane, dintre acestea 113 primari de comune, 1.148 secretari comunali, 6.090 de primari de la sate, 343 de preoţi catolici). În afară de acestea s-a folosit şantajul şi alte metode „operaţionale” care îi sileau pe mulţi preoţi să includă în predicile lor chemarea la votul „corect”;
– pentru corespondenţii străini, în număr de 71, s-a pregătit o „îngrijire” de către agenţi, în calitate de traducători, persoane însoţitoare, „interlocutori obişnuiţi”;
– au fost recrutaţi ca agenţi 81 de candidaţi pentru posturile de deputaţi, dintre care 49 au fost aleşi deputaţi.
Acest document poate fi considerat ca un manual de organizare a „alegerilor libere” în statul poliţienesc. Este mai mult decât probabil că „alegerile libere” au fost organizate după acelaşi model şi în alte ţări din Europa de Est.
În Polonia, anul 1947 a însemnat sfârşitul activităţii armatei clandestine şi a constituit totodată perioada în care au avut loc multe procese politice. A fost anul distrugerii şi nimicirii opoziţiei legale, al luptei cu biserica catolică, al schimbării tonului propagandei şi politicii culturale.
Tot atunci, în Polonia, a început o etapă nouă a relaţiilor internaţionale. În perioada 22-25 septembrie 1947, în localitatea Szklarska Poreba, a avut loc o întâlnire secretă a liderilor politici ai partidelor comuniste din U.R.S.S., Iugoslavia, Bulgaria, România, Ungaria, Cehoslovacia, Polonia, Franţa şi Italia. Secretarul C.C., membru al Biroului Politic al Partidului Comunist, Andrei Jdanov a declarat atunci categoric că lumea se împarte în două blocuri: imperialist şi socialist. Perioada de colaborare internaţională a luat sfârşit. Politica agresivă a Statelor Unite ale Americii – forţa principală a imperialismului – era prezentă ca având drept scop războiul şi refacerea Germaniei; statele socialiste se găseau în pericol, ceea ce pretindea o colaborare mai strânsă decât până în prezent şi forme noi de organizare. Această întâlnire s-a încheiat cu înfiinţarea Biroului Comunist de Informaţii, cu sediul la Belgrad, care-şi propunea să coordoneze activitatea partidelor comuniste. În realitate, înfiinţarea acestui Birou (Cominform) era o variantă nouă de control al Moscovei asupra activităţilor comuniştilor din alte ţări. Chiar din primele luni, controlul a început să devină un mod de subordonare totală a aliaţilor europeni.
În româneşte de Cristina Aninoiu
Din Analele Sighet 3: Anul 1946 – Începutul sfârşitului (instituţii, mentalităţi, evenimente). Comunicări prezentate la Simpozionul de la Sighetu Marmaţiei (7-9 iunie 1996), editor Romulus Rusan, Editura Fundaţia Academia Civică, 1996, pp. 122-126
