posted in: O carte pe zi
Mircea Chiriţoiu (Bucureşti), REACŢII ÎN ARMATA ROMÂNĂ LA MOARTEA LUI I. V. STALIN
În lungul şir de instituţii ale regimului politic comunist, care au avut un rol nefast în impunerea cu forţa a teroarei comuniste în România, un loc aparte l-a ocupat Direcţia Superioară Politică din Armată (D.S.P.A.). Acest loc şi rol aparte ce i-au fost conferite de P.C.R. (P.M.R.) în armata română, reiese şi din faptul că, de la înfiinţare (1948) şi până la desfiinţare (1989), D.S.P.A. a fost condusă, în majoritatea timpului, de mari nomenclaturişti ai partidului comunist, precum: Dumitru Petrescu, Dumitru Coliu, Petre Borilă, Nicolae Ceauşescu, Corneliu Mănescu, Ion Dincă, Ion Coman, Ilie Ceauşescu ş.a.
Pentru exemplificare, vom prezenta doar câteva aspecte deosebite legate de activitatea acestui organism politic comunist din armată, în zilele de doliu, ca urmare a încetării din viaţă a lui I. V. Stalin (5 martie 1953).
Astfel, conform Dispoziţiilor semnate de gl. lt. Nicolae Ceauşescu, şeful D.S.P.A. la acea vreme, în întreaga armată, cu acest prilej, s-au impus o serie de măsuri speciale, deosebit de restrictive şi, după cum vom argumenta, impopulare.
În baza acestor măsuri, în ziua de 5 martie 1953, după anunţarea la radio şi în presă a comunicatelor cu privire la starea gravă a sănătăţii lui I. V. Stalin, în toate unităţile militare s-a impus organizarea unor mitinguri, în cadrul cărora s-au citit: buletinul medical asupra stării sănătăţii lui I. V. Stalin şi telegrama C.C. al P.C.R., Consiliului de Miniştri al R.P.R. şi Prezidiului M.A.N., adresată C.C. al P.C.U.S., Consiliului de Miniştri al U.R.S.S. şi Prezidiului Sovietic Suprem. Cu prilejul acestor mitinguri, numeroşi militari au fost obligaţi să ia cuvântul şi să-şi exprime „dorinţa” însănătoşirii lui I. V. Stalin.
În ziua de 6 martie 1953, în urma comunicatului asupra încetării din viaţă a lui I. V. Stalin, în toate unităţile şi formaţiunile armatei s-a dispus pavoazarea de doliu. Au fost arborate drapele roşii şi naţionale îndoliate. De asemenea, toate tablourile lui I. V. Stalin au fost îndoliate. În unităţi s-au ţinut scurte adunări cu militarii şi angajaţii civili, cu prilejul cărora s-a făcut cunoscut comunicatul cu privire la încetarea din viaţă a lui I. V. Stalin. „Ştirea încetării din viaţă a tovarăşului Stalin a îndurerat profund pe militari. Numeroşi militari au plâns, iar pe feţele tuturor se putea citi durerea pe care o simţeau” se consemna într-un Raport Special adresat generalului locotenent Nicolae Ceauşescu. În cursul aceleiaşi zile s-au luat măsuri de suspendare a tuturor activităţilor artistice şi sportive.
Pentru paza şi securitatea unităţilor s-au luat măsuri de întărire a gărzilor „cu membri de partid, utemişti şi cei mai buni militari”.
În cadrul tuturor unităţilor militare s-a organizat un serviciu de zi din „lucrători politici”, care au avut misiunea de a raporta de urgenţă toate evenimentele neobişnuite produse în perioada 6â9 martie 1953.
În teren au fost trimişi „instructori de partid”, pentru a controla şi îndruma desfăşurarea activităţii în cursul acestor zile. În toate organizaţiile de partid şi de tineret s-au ţinut convorbiri pe teme legate de viaţa şi activitatea lui I. V. Stalin.
Staţiile de amplificare din unităţi au fost cuplate cu postul de radio Bucureşti, dându-se astfel posibilitatea ca militarii să urmărească în permanenţă ştirile şi programul retransmis. În acest mod, staţiile de amplificare au funcţionat până în ziua de 9 martie 1953.
În cursul zilelor de 7 şi 8 martie 1953, în toate unităţile militare s-a dispus organizarea unor adunări solemne de doliu, în cadrul cărora s-au citit documentele C.C. al P.C.U.S., Consiliului de Miniştri şi Prezidiului Sovietului Suprem al U.R.S.S. cu privire la încetarea din vaţă a lui I. V. Stalin.
În cadrul acestor adunări, au fost obligaţi să ia cuvântul „soldaţi, sergenţi şi ofiţeri, care au exprimat durerea profundă de care sunt cuprinşi militarii forţelor noastre armate, la moartea celui mai bun prieten şi părinte al poporului nostru muncitor”. Ei „şi-au luat angajamentul să înveţe din arta şi ştiinţa militară stalinistă”.
În locurile vizibile din unităţi, au fost aşezate tablouri ale lui I. V. Stalin, înrămate în roşu şi doliu; iar începând din dimineaţa zilei de 7 martie, până la 9 martie 1953, ora 11,00, s-au făcut gărzi de onoare, care s-au schimbat din cinci în cinci minute. În gărzile de onoare au intrat „cei mai buni militari (soldaţi, sergenţi şi ofiţeri), membri de partid şi utemişti”.
În cursul zilelor de 7 şi 8 martie 1953, numeroase delegaţii de militari au fost obligate să viziteze Ambasada U.R.S.S. din Bucureşti, precum şi consulatele sovietice din Iaşi, Constanţa şi Cluj, unde au prezentat condoleanţe din partea unităţilor respective.
În ziua de 9 martie 1953, în toate unităţile militare s-au ţinut mitinguri de doliu, la care au luat cuvântul locţiitorii politici de unităţi, ofiţeri, sergenţi, soldaţi şi angajaţi civili. În aceeaşi zi, la ora 11,00, în unităţi au fost întrerupte toate activităţile, păstrându-se trei minute de reculegere, în memoria lui I. V. Stalin.
Sirenele de la toate navele militare au sunat în acelaşi timp cu sirenele fabricilor, uzinelor şi instituţiilor civile „în semn de ultim salut tovarăşului Stalin”.
În cursul aceleaşi zile, în cadrul mitingurilor de doliu organizate de către „organele locale de partid şi de stat”, au fost obligaţi să participe şi numeroşi militari din unităţi. După mitingurile de doliu, timp de o oră, militarii au ascultat la megafoane emisiunea posturilor de radio.
În toată perioada zilelor de doliu numeroşi militari au studiat, „din proprie iniţiativă, Scurta biografie a tovarăşului Stalin”.
Conform rapoartelor speciale, trimise în acele zile, către gl. lt. Nicolae Ceauşescu, şeful D.S.P.A., aceasta era atmosfera în care s-au derulat măsurile impuse în armată cu prilejul zilelor de doliu ca urmare a morţii lui I. V. Stalin.
În realitate însă, conform unei Sinteze prezentate de Direcţia de Contrainformaţii Militare lui Emil Bodnăraş, ministrul Forţelor armate, „un număr de elemente duşmănoase, cu prilejul tristului eveniment, s-au manifestat în aceste zile, duşmănos, împotriva regimului de democraţie populară, împotriva partidului şi guvernului, împotriva Uniunii Sovietice”. Toate cazurile semnalate au fost date spre cercetare organelor competente, în urma ordinului lui Emil Bodnăraş, în rezoluţie pe această Sinteză:
„D.S.P.A. şi D.C.F.A.
Reţineţi cazurile care privesc pe ofiţeri;
Verificare şi propuneri;
Cazurile privind sergenţii şi soldaţii vor fi date comandamentelor spre soluţionare.”
În baza acestui ordin al ministerului forţelor armate, gl. lt. Nicolae Ceauşescu, şeful D.S.P.A. şi col. Ioan Ioniţă, şeful D.C.F.A., au dispus verificarea cazurilor referitoare la ofiţeri.
În urma acestor verificări, în perioada mai-octombrie 1953, au fost trecuţi în rezervă (iar alţii arestaţi şi deferiţi justiţiei militare): un general maior şi zeci de ofiţeri superiori şi inferiori „pentru manifestări duşmănoase în legătură cu boala şi încetarea din viaţă a lui I. V. Stalin”. Pe toate aceste proiecte de ordine de trecere în rezervă, prim-locţiitorul forţelor armate gl. lt. Nicolae Ceauşescu a pus următorul ordin în rezoluţie: „DA”.
Vom prezenta, în continuare, câteva aspecte inedite care au rezultat în urma finalizării acestor verificări cerute prin rezoluţie puse pe Sinteza întocmită de Direcţia de Contrainformaţii Militare.
Astfel, gl. mr. Aurel Ionescu, şeful Direcţiei Veterinare din M.F.A., a fost trecut în rezervă prin aplicarea art. 40, lit. d. din Statutul Corpului ofiţerilor, pentru că, discutând cu un alt ofiţer, s-a manifestat duşmănos în ceea ce priveşte moartea lui I. V. Stalin. A făcut o „glumă trivială” şi duşmănos în acest sens, după care a afirmat că: „Toţi frizerii şi ciocănarii plâng după Stalin”.
Căpitanul (I) Constantin Chirică a fost trecut în rezervă şi arestat pentru că, într-o discuţie avută cu un alt militar, a spus printre altele: „Mă bucur că trăiesc să văd moartea lui Stalin, i s-a urcat la cap, că prea mult sânge a supt de la alţii”.
Locotenent-colonel (SI) Pamfil Ioan a fost trecut în rezervă pentru că, discutând cu trei ofiţeri despre moartea lui I. V. Stalin, a spus: „Pe bonul nr. 5 din cartelă se dă colivă”.
Sublocotenentul (rez.) Petre Czurka a fost desconcentrat la 1 august 1953, pentru o serie de afirmaţii duşmănoase la adresa lui I. V. Stalin. Printre altele a afirmat că: „O dată cu Stalin a murit şi minciuna”.
Maiorul (SI) Iulian Brezeanu a fost trecut în rezervă şi arestat pentru că a spus: „că nu înţelege de ce să cheltuiască bani pentru pânza neagră, când popii şi-ar da bucuroşi veşmintele pentru a fi îndoliate drapelele.”
Locotenent-maior (SI) Constantin Prisaca a fost trecut în rezervă şi arestat pentru că a adus injurii la adresa U.R.S.S., P.C.U.S. şi a avut manifestări promonarhiste spunând: „Trăiască Regele Mihai I”.
Locotenent-colonel (SI) Simion Probst a fost trecut în rezervă şi arestat pentru că şi-a exprimat satisfacţia faţă de moartea lui I. V. Stalin spunând: „Trebuia să crape odată”, iar despre Malenkov a spus: „Acest Malenkov nu este altceva decât un împuţit de comunist”.
Locotenent-major (A) Marin Haideţ a fost trecut în rezervă şi cercetat pentru că, la moartea lui I. V. Stalin, a spus printre altele: „Sunt un om fericit, a apărut soarele şi deasupra capului meu. A murit tartorul dracilor, respiră lumea uşurată”.
Locotenent colonel (Av) Mihai Popescu a fost cercetat pentru afirmaţia: „Am ascultat aseară la radio unde s-a comunicat că a pierit un dictator, un asupritor al omenirii, de sub Cortina de Fier”.
Maiorul (A) Teodor Velsan a fost trecut în rezervă şi arestat pentru că, discutând cu un alt ofiţer, şi-a manifestat satisfacţia în legătură cu moartea lui I. V. Stalin, spunând printre altele: „Acum precis o să li se dărâme firma”. Apoi, arătând spre tabloul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, a spus: „dacă aş vedea punându-se doliu şi la tabloul acela, ce fericit aş fi”.
Locotenent-major (A) Bogdan Sever a fost trecut în rezervă pentru că a spus în legătură cu măsurile de doliu luate: „nu se vând băuturi alcoolice pentru că le este frică de revoltă”.
Locotenent (Tc) Dumitru Alexa a fost trecut în rezervă pentru că a refuzat să facă gardă la portretul lui I. V. Stalin, spunând că a făcut de serviciu pe M.U. şi că este obosit.
Locotenent (A) Nicolae Hârgău a fost trecut în rezervă pentru că, discutând cu un alt ofiţer despre moartea lui I. V. Stalin, a spus: „în Bucureşti s-a încetat lucrul, cred că sărbătoresc moartea lui I. V. Stalin”. În plus, a afirmat că „ce bucurie o să fie la Casa Albă” cu acest prilej.
Locotenent (Trs) Ioan Toma a fost trecut în rezervă pentru afirmaţia „îmi pare bine că a murit Stalin fiindcă a slăbit calimera comuniştilor. Dăi dracu pe ruşi”.
Locotenent (S.A.) Gavrilă Szoboş a fost trecut în rezervă pentru că a refuzat să facă de gardă la portretul lui I. V. Stalin spunând: „E o prostie să păzeşti un tablou. Noi îngropăm tabloul”.
Locotenent (C.F.) Constantin Popa a fost trecut în rezervă pentru că a făcut diferite „glume” în legătură cu moartea lui I. V. Stalin. Printre altele, a mai spus: „Iau portretul lui Stalin şi îl arunc pe geam. El nu are ce căuta aici, pentru că a murit”. În continuare, a afirmat: „Malenkov îi va trimite un glonte în cap lui Molotov şi va spune că a murit de pojar”.
Maiorul (SI) Ioan Dobra a fost trecut în rezervă pentru că, fiind numit să cumpere pânză neagră cu acest prilej, a afirmat: „De ce nu mor toţi, atunci bucuros le cumpăr câtă pânză vor, numai să se ducă”.
Locotenent (AA) Mihai Tancu a fost trecut în rezervă pentru afirmaţia: „S-a dus şi Stalin, s-a terminat şi cu asta, altul la rând.”
Locotenent-major (Av) Nicolae Jiloveanu a fost trecut în rezervă pentru că a refuzat să facă parte din garda de onoare la portretul lui I. V. Stalin.
Maiorul (ing.) Vasile Cătuneanu, şeful Catedrei Radiotehnice din cadrul Academiei Tehnice Militare, a fost trecut în rezervă pentru că, ducându-se la un restaurant cu un alt ofiţer din aceeaşi unitate, înainte de a bea un pahar de vin, l-a întrebat pe acesta, referitor la boala lui I. V. Stalin: „Acum pentru ce bem? Să se facă sănătos, sau să se ducă?”
O serie de cazuri asemănătoare, „duşmănoase la adresa morţii lui I. V. Stalin”, rezultă şi din Rapoartele de informare politică, ce au fost prezentate în aceste zile gl. lt. Nicolae Ceauşescu. Pentru toate aceste „cazuri cu manifestări negative”, gl. lt. Nicolae Ceauşescu a pus rezoluţii, precum: „Cazul să fie semnalat Direcţiei de Contrainformaţii”; „Să fie cercetat sub stare de arest”; „Ofiţerul să fie pus în urmărire”; „Cazul să fie semnalat Ministerului Securităţii Statului”; „Cazul să fie analizat de către organul de partid” etc. Astfel de rezoluţii pun în evidenţă, în primul rând, rolul nefast pe care l-a avut acest organism politic comunist, introdus în armata română la ordinul Moscovei. De asemenea, ele ridică în prezent un mare semn de întrebare asupra atitudinii aşa-zis „antisovietice” pe care ar fi manifestat-o, dintotdeauna, Nicolae Ceauşescu. Surprinzător rămâne şi faptul că asemenea documente incriminatoare la adresa lui Nicolae Ceauşescu au putut fi identificate în arhivele militare, după momentul în care acesta a promovat până în funcţia de „comandant suprem” al armatei române „promovând”, chipurile, destalinizarea şi „inocularea” antisovietismului în rândul acesteia.
Analele Sighet 7. Anii 1949-1953. Mecanismele terorii. Comunicări prezentate la al VII-lea simpozion al Memorialului de la Sighet (2-4 iulie 1999), editor Romulus Rusan, Fundaţia Academia Civică, 1999