Teodor Stanca (Timişoara)
ACŢIUNILE P.C.R. DE REPRIMARE A MIŞCĂRILOR STUDENŢEŞTI ANTICOMUNISTE
Timişoara – octombrie 1956
După cum este cunoscut, în 23 octombrie 1956, pe fondul unor mari nemulţumiri şi tensiuni interne, în Ungaria începe revoluţia printr-o uriaşă manifestare studenţească. În faţa Parlamentului vorbeşte Imre Nagy, se dărâmă statuia lui Stalin. Lupte grele au loc în faţa clădirii radioului. În 24 octombrie, Nagy este numit prim-ministru. La Budapesta se declară stare excepţională.
Conducerea comunistă de la Bucureşti este surprinsă de acest eveniment, fiind cuprinsă de o adevărată panică. Se caută rapid soluţia pentru a preîntâmpina apariţia oricăror forme de solidaritate cu lupta poporului maghiar şi a unor manifestări ostile din partea populaţiei, conştientă fiind că politica de îngrădire a tuturor libertăţilor promovată de partid, dublată de starea de sărăcie din ţara noastră, sunt factori favorizanţi pentru reacţii populare de tipul celor din Ungaria.
Primul document politic emis de puterea comunistă din România în legătură cu evenimentele din Ungaria este Circulara 22 a C.C. al P.M.R. care parvine în Timişoara la 24 octombrie, orele 23, cudispoziţie fermă ca aceasta să fie prelucrată în toate unităţile economice, instituţiile publice, şcoli şi facultăţi.
„Vigilenţa revoluţionară” în acţiune
În urma acestor dispoziţii, începând cu ziua de 25 octombrie, zeci de activişti de partid şi U.T.M. au început să cutreiere regiunea Banat, organizând şedinţe cu colective muncitoreşti şi ţărăneşti, cu salariaţi ai tuturor instituţiilor, cu grupe de elevi şi studenţi. La oraşe şi raioane, şi de acolo la Comitetul regional, sosesc zeci şi zeci de note informative referitoare la aceste întâlniri, din care o parte se păstrează în Arhiva Comitetului regional al P.C.R. Banat pe anul 1956.
Populaţia se opune pe faţă politicii partidului
Primele semnale din teritoriu trădează o stare de spirit alarmantă pentru comunişti, populaţia având o cu totul altă percepţie asupra evenimentelor din Ungaria în comparaţie cu poziţia oficială. Un mare număr de cetăţeni atacă direct, fără rezerve, politica partidului. Transpar multe nemulţumiri în legătură cu situaţia economică dezastruoasă, în special în ceea ce priveşte aprovizionarea cu produse alimentare şi de larg consum. Ca urmare, în 27 octombrie, C.C. al P.M.R. trimite o nouă circulară, cu nr. 23, menită să o completeze pe cea anterioară. Demn de reţinut este punctul 3, care prevede: „În vederea rezolvării operative a tuturor problemelor legate de aprovizionarea populaţiei, mai ales a centrelor muncitoreşti, cu produse alimentare, se va constitui în fiecare regiune un colectiv format din…care va informa zilnic Consiliul de Miniştri al R.P.R. (tov. Al. Moghioroş) despre situaţia şi măsurile luate”. Prelucrarea celor două circulare a continuat în toată luna octombrie şi o bună parte din luna noiembrie.
Datele existente în arhivă definesc o stare de spirit capabilă oricând să se transforme în manifestări de presă, desigur şi în funcţie de evoluţia situaţiei politice pe plan extern.
Informatorii erau activişti de partid
Din studiul documentelor vremii se constată existenţa în cadrul structurii de partid a Comitetului regional a aşa-zisului „Colectiv al informării de partid”, organ care coordona în cadrul partidului o adevărată reţea de informatori alcătuită din activişti de partid, între care secretarii şi secretarii adjuncţi ai organizaţiilor de bază. Aşadar, delaţiunea era promovată ca politică de partid şi de stat, pentru a cunoaşte cea mai mică mişcare şi a putea interveni brutal în reprimarea oricăror atitudini anticomuniste. Toate „informările” primite din teritoriu cu ocazia prelucrării Circularei nr. 22 treceau la acest „colectiv al informării”, care le valorifica într-un mod asupra căruia vom reveni.
Prelucrarea Circularei 22 în mediul universitar a evidenţiat o stare de spirit deosebită.
Pentru a supraveghea mai îndeaproape. Centrul universitar Timişoara, atât înainte de 30 octombrie cât şi după, şi-au făcut apariţia câţiva reprezentanţi de marcă ai CC al PMR, printre care Petre Lupu, Ilie Verdeţ, Alexandru Moghioroş, Ion Cârcei, Florea, etc. Cu toate acestea, adunarea studenţească din 30 octombrie a luat prin surprindere atât conducerea partidului, cât şi organele de represiune ale acestuia. Situaţia fiind apreciată de o gravitate maximă, ţinând cont şi de faptul că, la acea dată, revoluţia din Ungaria era stăpână pe situaţie, aproape întreg teritoriul Ungariei fiind controlat de revoluţionari, s-a ordonat scoaterea armatei pentru reprimarea manifestaţiei. Zona din jurul cantinei în care se aflau studenţii a fost înconjurată de puternice forţe armate, iar la sfârşitul adunării s-au operat arestări şi a fost evacuat căminul studenţesc de pe Mihai Viteazul nr. 1, studenţii find îmbarcaţi şi transportaţi la Becicherecul Mic. Evacuarea celorlalte cămine a continuat a doua zi.
Studenţii condamnă regimul comunist
În 31 octombrie, studenţii, în loc să intre în panică, se reorganizează în diferite puncte ale oraşului, manifestând pentru eliberarea celor arestaţi şi condamnând dezastrul economic şi social. Împotriva lor s-a acţionat brutal. Pe străzi patrulau tancuri şi grupe de ostaşi înarmaţi.
Notele informative care s-au trimis organelor de partid, începând cu seara zilei de 31 octombrie, cuprind referiri la acţiunile organizate de studenţi în ziua respectivă. La pagina 105 din dosarul 20/1956 din fondul Comitetului regional PCR Banat stă consemnat: „La căminul de medicină s-au constata următoarele: în curul zilei de azi, 31 octombrie, studenţii au primit pe tovarăşii trimişi de a sta cu ei de vorbă prin vociferări şi strigăte… tot în acest cămin, sub pretextul prezenţei armatei, studenţii au refuzat să ia masa de prânz, motivând „n-am muncit, nu mâncăm”. Pe la ora 14, starea de spirit s-a înrăutăţit, studenţii refuzând să ia masa în totalitatea lor, declarând greva foamei.”
Paginile următoare ale dosarului cuprind alte informări: „la căminul şi facultatea de agronomie, în jurul orei 10 (31 octombrie), după ce s-a adus la cunoştinţa studenţilor suspendarea cursurilor, au început să apară grupuri de studenţi care se măreau, ca după cca. 10 minute să apară grupuri masive de studenţi străini (de la alte facultăţi – n.n.) care circulau în faţa institutului. Mobilizarea studenţilor la Facultatea de Agronomie s-a făcut prin lozinci de la om la om: „ora 10 Agronomie”. Cu toate că a intervenit miliţia pentru împrăştierea lor, s-a lansat imediat lozinca „nu vă împrăştiaţi, staţi compact”. În aceeaşi informare, se relatează următoarele: „La căminul de fete, studentele au refuzat să ia ceaiul, vociferând şi făcând agitaţie în jurul în jurul dorinţei de a cunoaşte situaţia studenţilor arestaţi, cerându-le eliberarea. Ele au blocat intrarea neadmiţând nimănui să vină spre a discuta cu ele, huiduind din geamuri pe cei ce au venit să le lămurească, strigând totodată unele lozinci revendicative”.
În căminul ADAS situaţia în rândul studenţilor a fost foarte încordată. Tovarăşii trimişi n-au putut domoli spiritele, un secretar UTM a fost bruscat şi scos afară din cămin. La Institutul Politehnic studenţii s-au pronunţat hotărât că vor să stea de vorbă numai cu tovarăşii Lupu, Drăgănescu şi Rogojan.
Într-o altă informare din acest dosar, la pagina 108, se precizează: „Studenţii care locuiesc în oraşul Timişoara s-au adunat în căminul studentelor şi gesticulează. Fetele de la cămin au blocat intrarea stând pe scări, neadmiţând intrarea străinilor în cămin, strigând în grup că unde este libertatea presei şi a cuvântului, democraţia este de formă, unde sunt şi să fie puşi în libertate colegii lor, afară cu cozile de topor, afară cu ruşii”.
La pagina 116 a dosarului se arată că „În oraşul Timişoara se discută evenimentele petrecute în zilele de 30 şi 31 octombrie a.c., în mod nefavorabil de către elementele duşmănoase, afirmându-se «în Timişoara aproape că e stare de asediu». Când se adună vreun grup de studenţi, imediat apare şi un curcan (referindu-se la miliţieni). În unele cercuri duşmănoase se comentează aşa-zisul «curaj» al studenţilor şi despre evenimentele ce urmează să se precipite. Unele elemente duşmănoase afirmă «situaţia devine grijulie» întrucât şi în şcolile elementare copiii au o poziţie de ostilitate prin faptul că nu vor să mai înveţe şi să răspundă la limba rusă, spunând şi întrebând pe profesori de ce nu pleacă ruşii din ţară”.
Relatările continuă cu multe alte cazuri, unele mai relevante decât altele.
În ceea ce priveşte provenienţa acestor informaţii, aflăm răspunsul la pagina 119 a dosarului amintit. „În urma acţiunilor huliganice întreprinse de studenţii din Timişoara, la îndrumarea dată de Biroul Regional de Partid, Comitetul orăşenesc a luat următoarele măsuri: a trecut la formarea, din rândul activului nesalariat şi din cei mai buni profesori, de grupe de tovarăşi care au fost repartizate pe facultăţi şi cămine pentru a cunoaşte atmosfera în rândul studenţilor”. Alte informaţii au parvenit de la echipele alcătuite de comitetul orăşenesc de partid şi repartizate pe cartiere, pentru a vizita familiile studenţilor, pentru a sta de vorbă cu părinţii şi cu studenţii înşişi. Dosarul nr. 4/1956 din fondul Comitetului municipal de partid cuprinde aproximativ 80 de pagini de note informative, cu constatările în urma acestor vizite.
În multe cazuri informările sunt formale, dar mulţi au considerat că este un moment favorabil pentru a-şi dovedi ataşamentul faţă de partid, asigurându-şi astfel o viitoare ascensiune. Cei mai prolifici s-au dovedit a fi secretarii de partid din facultăţi, care, începând cu 1 noiembrie până aproape de finele lunii, au trimis aproape zilnic note informative organelor superioare de partid, referitoare la atmosfera din facultăţile de care aparţineau.
Câteva exemple de exces de zel
Printre semnatarii unor astfel de note informative se numără tovarăşii Zvastici şi Rosinger (Facultatea de Mecanică), Bălă (Facultatea de Construcţii), Constantin Popovici (Facultatea de Electrotehnică), Wiliam Marin (Institutul de Mecanică), Smolski Leonid (Institutul Agronomic) etc. Colectivul informării de partid culegea notele informative, numele persoanelor şi faptele incriminate şi le înainta periodic, sub formă de tabel, Biroului Comitetului Regional pentru a lua măsurile necesare. Dosarul 45/1956 cuprinde nu mai puţin de 41 de pagini cu astfel de tabele. Cât priveşte provenienţa şi finalitatea acestora, aflăm din adresa 153 a Comitetului Regional Timişoara către Comitetul orăşenesc de partid Timişoara: „Alăturat vă trimitem un tabel nominal cu elementele care au avut atitudine duşmănoasă cu ocazia desfăşurării evenimentelor din Budapesta şi Timişoara, în perioada 24 octombrie – 9 noiembrie 1956, fapte ce sunt sesizate Dvs. prin informările telefonice şi scrise date regiunii de partid”. Iar mai departe: „…veţi urmări felul cum organele de stat cercetează şi ce măsuri se iau contra acestor elemente, urmând ca de două ori pe lună să informaţi comitetul regional de felul cum s-a soluţionat fiecare în parte”.
Revenind la sursele care sesizează „manifestările duşmănoase”, în tabelele amintite, la poziţia 27, putem citi: „Zăgănescu, profesor la Facultatea de Mecanică, a chemat pe conf. Şulea şi i-a comunicat schimbarea ministrului Murgulescu, la care a adăugat că vor urma şi alţii să fie schimbaţi, deoarece în faţa cerinţelor externe trebuie găsiţi întotdeauna ţapi ispăşitori”. Acest lucru îl regăsim formulat aidoma în informarea semnată de asistentul Rosinger Ştefan, de la Facultatea de Mecanică (dosar 45/46, p. 102), cu precizarea „informare luată de la tov. Kovacs Francisc, asistentul tov. Şulea”. La numărul 31 citim: „Lungu Gheorghe, student anul V de la Facultatea de Mecanică, a ridicat problema celorlalţi studenţi, să meargă cel puţin anul V la Tribunal, spre a protesta împotriva judecării celor deţinuţi” (reprodusă din informarea semnată de Zavistici Vasile şi regăsită la p. 87 din acelaşi dosar). În denunţul de la nr. crt. 28, se afirmă că „Dr. Reinhot, asistent la Institutul de Igienă, a susţinut că Armata Roşie a făcut atrocităţi în Ungaria”. Sursa delaţiunii este informarea semnată de Marin William, regăsită la p. 131 a dosarului. Pe „listele negre” apar şi numele a doi studenţi din anul IV Mecanică: Hollender Ioan (poz. 29) şi Michels Gudrun (poz. 30). Explicaţia se află la p. 134: „La comitetul orăşenesc a venit tov. Cotociu Francisc, membru de partid la Direcţia Regională CFR, împreună cu cei doi copii ai săi, care sunt studenţi la Politehnică şi a arătat felul cum a fost pregătită adunarea studenţilor. Totodată, au demascat o serie de elemente dubioase, care erau capii provocărilor. Studenta care a participat la adunare până a plecat prezidiul afirma că Hollender Ioan a cerut să fie publicate în presă revendicările lor şi difuzate în masă. Michels Gudrun a propus lui Friedmann Clara «că în Timişoara sunt 10000 de studenţi şi să facem şi noi o asemenea manifestaţie ca şi în Ungaria»”. Cei doi studenţi au fost exmatriculaţi, iar studenta delatoare este actualmente cadru didactic. Exemplele ar putea continua cu nume foarte cunoscute în acea perioadă, înscrise pe „lista neagră”: Dr. Florea (Institutul de Medicină), conf. Hadju (Fac. Mecanică), prof. Gropşan (decanul Fac. de Chimie), prof. Rusu (Fac. de Agronomie), prof. Curea (Institutul Pedagogic), prof. Mioc (Fac. Mecanică), asist. Regiş (Inst. Pedagogic), Gropşeanu, Georgescu (Opera de Stat), lect. Deutch Emerich (Fac. Electrotehnică).
Între timp, puterea comunisto-securistă a decis scoaterea armatei, s-au operat primele arestări, au fost evacuate aproape toate căminele studenţeşti, într-o tabără militară la Becicherecul Mic, iar fetele în cazarma grănicerilor pe Calea Lipovei. Au început anchetele şi trierea studenţilor. Zilele de 31 octombrie şi 1 noiembrie au fost extrem de agitate, armata patrula peste tot, toate facultăţile şi căminele au fost închise şi încercuite de militari. Din păcate, documentul care dezvăluie cine a dat voie să fie folosită armata se află într-o arhivă inaccesibilă în momentul de faţă. Cei puşi să execute acest ordin figurează însă în dosarul 10/1956 din fondul Comitetului Regional PCR Banat.
Măsuri represive împotriva studenţilor
În procesul verbal încheiat la data de 1 noiembrie 1956, în şedinţa de comandament, au fost de faţă tovarăşii Alexandru Moghioroş, membru în Biroul Politic al PMR, Martin Isac, prim-secretar PMR al regiunii Banat, general maior Marcu Stan, comandantul trupelor de grăniceri, general maior Dragnea, comandantul garnizoanei MFA Timişoara, colonel Negrea, comandantul Securităţii poporului din regiunea Banat, colonel Breban, colonel Cristache, locotenent colonel Tudor, Beldeanu Ion, Simionescu P.
Parcurgând cele două pagini ale stenogramei, se desprind următoarele preocupări imediate: accelerarea ritmului de triere a celor reţinuţi în lagărul de la Becicherecul Mic şi începerea anchetelor pentru stabilirea vinovaţilor; semnarea de către toţi studenţii a unor declaraţii de desolidarizare şi de condamnare a acţiunilor din 30 şi 31 octombrie, ca o condiţie a reprimirii lor la curs; redeschiderea cât mai urgentă a cursurilor, întărirea în continuare a măsurilor de prevenire a noi manifestaţii „duşmănoase”.
În luările de cuvânt, s-au spus, printre altele: „la Becicherecul Mic a început trierea, fiind triaţi peste 2090, care aproape toţi pot fi eliberaţi. Lucrările se fac pe barăci. Nu am avut ordin să le dăm liber la cei care au fost triaţi” (colonelul negrea). „Gărzile au fost schimbate în cursul nopţii. Au fost prelucrate cu ostaşii instrucţiunile date de DSPA, starea moral politică este sănătoasă… studenţii întreabă de ce nu le dăm ţigări şi ziare… să se stabilească dacă le dăm sau nu? (general maior Marcu) „Nu suntem de acord să le dăm ziare, deoarece tratează problemele din Egipt şi R.P.U.” (colonel Negrea). „Ţigări le dăm. Ziare, sunt o serie întreagă de probleme”. „Dar ai asigurat ca aceste ziare să fie interceptate aşa cum vrem noi, să fie duşi locţiitori politici acolo” (Al. Moghioroş). „Se poate face acest lucru, avem locţiitori care vor putea asigura” (gen. Dragnea).
S-a mai discutat ca studenţii să fie împrăştiaţi în patru categorii: capii, judecaţi pentru faptele lor: să fie trimişi la detaşamente de lucru; să fie excluşi din şcoală; cei nevinovaţi să intre înapoi la şcoală. Propunerile au fost făcute de tov. Martin Isac.
În legătură cu deschiderea cursurilor, iată poziţia lui Al. Moghioroş: „majoritatea au fost de acord pentru deschiderea cursurilor unde aveam angajamentul studenţilor (deci, au semnat declaraţiile – n.n.). Trebuie să fim foarte atenţi, fiindcă capii lor au dat cuvântul de ordine ca să nu vină la cursuri până nu vor fi eliberaţi. Pentru a sparge acest cuvânt de ordine, să le dăm drumul la deschiderea şcolilor… Dacă se menţine acest focar, Guvernul este hotărât să desfiinţeze acest cadru universitar. Să fie retrasă paza din jurul căminelor şi transformate în grupe de intervenţie. În schimb, să fie întărite «informaţiile»… nu intră la cursuri decât cei care au dat declaraţiile… Să fie luate măsuri grabnice pentru terminarea trierii, în aşa fel ca cel târziu sâmbătă dimineaţa să intrăm în normal. Fiindcă acestea au influenţat şi asupra populaţiei”.
Legat de noi măsuri pentru supravegherea populaţiei în întreaga regiune s-a spus: „s-au cerut zece ofiţeri pentru pregătirea gărzilor cetăţeneşti care au fost date” (gen. Marcu). „Am muncit pentru organizarea detaşamentelor de ordine în 135 de grupe şi 45 de plutoane. În ziua de 2 noiembrie se instruiesc. A fost pregătit şi un scurt regulament de funcţionare…” (Isac Martin). Concentrarea de forţe pregătite în orie moment să acţioneze este deconspirată de comandantul garnizoanei MFA Timişoara, general maior Dragnea: „peste trei zile primim recruţi. Ei vor vedea ce este aici. Toţi sunt în alarmă. Cazărmile ticsite cu militari din alte părţi”.
După ce s-au terminat trierile celor de la Becicherec, cei consideraţi vinovaţi au fost reţinuţi şi trimişi la Securitate, iar cursurile au fost reluate. La Securitate anchetele erau în toi şi se pregătea un proces rapid, care să potolească definitiv studenţimea, în rândurile căreia mocnea încă nemulţumirile. Pentru un prim lot format din 8 reţinuţi se fixează data procesului pe 15 noiembrie, actul de acuzare bazându-se pe faimosul Decret 199, care prevedea pedepse extrem de serioase, până la pedepse capitale.
E criticată neglijenţa securităţii
Cu două zile înainte de proces, în 13 noiembrie, a avut loc o şedinţă de birou regional extraordinară. Din procesul-verbal al şedinţei, din acelaşi dosar 10/56, p. 97-116, aflăm că „şedinţa începe la orele 17, fiind prezenţi următorii tovarăşi: tov. Isac, tov. Sabău, tov. Varodi, tov. Negrea, tov. Duminică, tov. Micota, tov. Jeler şi tov. Daju. Au mai participat: tov. Verdeţ şi tov. Circei (din partea CC al P.M.R.). În cadrul şedinţei se cer relaţii în legătură cu mersul anchetelor, cu eventualele influenţe exercitate asupra studenţilor, de ordin exterior (legături cu rebeli unguri), de ordin intern (influenţa profesorilor care nu se pot desprinde de educaţia lor burgheză, influenţa unor cercuri reacţionare ţărăneşti sau legionare, existenţa în rândul studenţilor a unor organizaţii subversive etc.)”. Se aduc critici vehemente, care nu a descoperit la timp intenţiile studenţilor. Se caută ţapi ispăşitori şi se cere elaborarea unui material de analiză a celor întâmplate, şi un plan de măsuri adecvat. Referitor la mersul anchetelor şi pregătirea procesului, colonelul Negrea, şeful securităţii banat, relatează: „…Problema studenţilor a început mai demult, nu atunci când s-a ţinut şedinţa la matematică, … ştiam cu două zile înainte de acea dată că se va ţine o şedinţă, însă datorită unui locotenent care nu a dat suficientă atenţie acestui lucru, nu am fost puşi în cunoştinţă de această şedinţă decât în ziua de 30 octombrie. Deci, nu putem spune că nu s-a cunoscut, s-a cunoscut cu două zile înainte şi ele s-au agravat.” Pentru această neglijenţă de netolerat se aduc critici aspre. Iată una din ele, exprimată de tov. Cârcei, delegat al CC al PMR: „Cum apreciază tov. Negrea că un tovarăş de acolo, de la dânsul, cu oarecare muncă de răspundere, deşi a cunoscut cu două zile înainte intenţiile studenţilor nu au fost aduse la cunoştinţa conduceri, la cunoştinţa organelor de partid, pentru a fi luate măsuri necesare? De asemenea, cum se apreciază şi faptul că însăşi în ziua în care s-a ţinut şedinţa, nu s-a pus în vederea tovarăşilor noştri (este vorba de Petre Lupu, Verdeţ, Drăgulescu etc. – n.n.) de a nu mai merge acolo, că nu este de a se duce, ci de a se lua măsuri serioase, de ridica pe cei care sunt acolo, încă atunci când erau numai 150 şi nu a lăsa să se lărgească?”.
Pedepsele erau cunoscute înainte de judecată
Aşadar, arma represaliilor era mai prezentă în panoplia partidului decât cea a organului său de represiune. Nici nu începuse procesul şi se cunoştea încadrarea şi pedepsele ce urmau a fi aplicate, după metodele tipic comuniste. Colonelul negrea precizează: „S-au încheiat dosarele celor 8 pentru care am fost chemaţi şi la Minister şi acolo preşedinţia Consiliului de Miniştri şi-a pus problema pe care o punem noi şi a ajuns la concluzia următoare: «Tov. Drăghici a tras următoarea concluzie: ca procesul să nu fie deschis, să fie un proces închis, şi noi am făcut o propunere, de a fi aduşi câţiva studenţi, bineînţeles, bine verificaţi, să asiste la dezbateri, şi tovarăşii au acceptat. S-a pus problema condamnării lor şi noi am arătat că vor fi încadraţi în art. 327, pentru agitaţie. Tovarăşii nu au spus nimic atunci rămânând să ne comunice până seara, şi într-adevăr ne-au comunicat că a rămas stabilit să fie încadraţi în 327, de la 5 la 10 ani»”.
Bineînţeles eş, partidul, a hotărât că „a rămas stabilit”, cum şi câtă pedeapsă să se dea înainte de a începe procesul, justiţia executându-se şi mulţumind pentru „indicaţiile preţioase” şi devenind astfel părtaşă la comiterea tuturor crimelor îndreptate împotriva poporului român.
Întrebările cele mai frecvente puse de şedinţa de birou extraordinară au fost: „Cine sunt aceste elemente? Pe cine au în spate? Nu cumva au un centru de comandă?”. Răspunsurile se aşteaptă tot din partea Securităţii, a tov. Negrea: „dacă cercetăm, putem vedea că în mare parte sunt fii de ţărani şi funcţionari, nu este nici unul din ei fiu de muncitor de fabrică… Până acum însă nu s-a reuşit să se descopere de unde porneşte. Din anchete nu rezultă că ar fi avut un centru mai superior… Din anchetă nu rezultă că ei să fi fost pregătiţi de anumiţi asistenţi sau profesori. Rezultă că o parte din ei sunt influenţaţi de evenimentele din Ungaria”.
Este înfierată „mentalitatea burgheză”
Răspunsurile nu satisfac. Să fi făcut studenţii totul de capul lor, ar fi o constatare gravă. Ar însemna să se admită că s-a pierdut „pariul cu tineretul”, că „laboratoarele” pentru formarea omului nou nu funcţionează. Abia scăpase partidul de generaţia anterioară, pusă la „adăpost” în închisori şi lagăre, că noua generaţie crea mari şi grave probleme. Deci, vina trebuia căutată în altă parte, şi anume în lipsa de educaţie, de îndrumare şi control din partea profesorilor, în special a celor mai bătrâni, tributari unor mentalităţi burgheze, incapabili de a se adapta la cerinţele noii societăţi. Împotriva acestora în special se declanşează o bătălie de lungă durată, o atmosferă de teroare domină în facultăţile timişorene. Se fac analize peste analize, se ţin şedinţe inchizitoriale în prezenţa unor membrii marcanţi ai CC al PMR. Se aplică sancţiuni de partid sau administrative. Se fac schimbări din funcţii şi nu de puţine ori se fac excluderi din învăţământ.
Referatele întocmite în urma şedinţelor care s-au ţinut, diagnostichează cu precizie maladia comunistă.
Iată şi o parte din victimele furiei partidului: la Institutul Pedagogic, prof. Th. Gheorghiu a fost schimbat din funcţia de director, iar prof. Apostolescu din funcţia de decan. Lectorii universitari prof. Ioan Glifor, Rudolf Hollinger, Liviu Onu, Aurel Ivanovici au fost daţi afară din învăţământ. La Institutul Politehnic prof. Aurel Barglazan a fost sancţionat cu vor de blam cu avertisment, prof. Nicolae Maior a fost exclus din partid şi mai târziu din facultate, iar lector Carol Ugry a fost exclus din partid. La Institutul de Medicină, prof. Gârbea a fost schimbat din funcţia de decan, iar Ilie Florea a fost exclus din partid şi dat afară din învăţământ. La Institutul de Agronomie, prof. Alexe Potlog a fost sancţionat cu mustrare scrisă, iar prof. Eugen Prutescu a fost sancţionat cu vot de blam cu avertisment.
Analele Sighet 8: Anii 1954 – 1960: Fluxurile şi refluxurile stalinismului. Comunicări prezentate la Simpozionul de la Sighetu Marmaţiei (2-4 iulie 2000), editor Romulus Rusan, Fundaţia Academia Civică, 2000
