În timp ce zvonurile cele mai fantastice circulă, dezertorii din armata roşie îşi văd de treabă, furând şi jefuind lumea la drumul mare. Alaltăieri pe seară, secretarul I. Sachelarie din serviciul Academiei a fost oprit pe şoseaua Jianu, pe când se înapoia acasă, de către patrula rusă, care i-a luat bicicleta. Cu câteva săptămâni înainte, o rudă a dlui Vasilescu-Karpen, cam prin acelaşi loc a fost dat jos din automobil şi lăsat pe jos tot de către o patrulă de ruşi. Cei păgubiţi au reclamat la Poliţia românească, dar fără rezultat. Poliţia românească n-are dreptul nici măcar să semnaleze furturile comise de ruşi. Pe fiecare zi, pe fiecare stradă, furturile se ţin lanţ. Nu se poate reclama la nimeni. Cine reclamă este în risc să fie închis. Și aceasta se numeşte a trăi în libertate! (…)
Mai presus de decepţiile pe care le au acei cari au aşteptat de la Răsărit lumină, şi văd în schimb minciună, jaf şi omor, este îngrijorarea pe care o provoacă politica Sovietelor faţă de armata română. Sovietele ruse urmăresc neîndoios desfiinţarea armatei româneşti. Din regimentul aşa-zis al Pandurilor “Tudor Vladimirescu”, constituit din prizonieri luaţi la Stalingrad şi convertiţi prin teroare la bolşevism, Sovietele vor să facă pepiniera unui corp de comisari ai armatei aşa cum este în Rusia, care să se ocupe cu propaganda comunismului şi indirect cu pregătirea alipirii României la Uniunea Sovietelor ruse. Aceşti panduri vor fi instructorii viitorilor recruţi ai armatei. În loc de a fi instruit recrutul în tehnica armamentului, el va fi instruit în doctrina comunismului. Sovietele ruse sub conducerea lui Stalin vor să aibă la graniţa lor un cordon de state fără armată, fără libertate de gândire şi de activitate politică, adică un cordon de state gelatină, în care înaintarea lor să se facă fără rezistenţă.
Din C. Rădulescu-Motru, „Revizuiri şi adăugiri-1945”, ed. Gabriela Dumitrescu, Editura Floarea Darurilor, 1999
