În dimineaţa zilei de 6 mai 1950, la ora 5, sună soneria. Soţul meu se scoală şi deschide larg uşa. Au năvălit în casă cu armele în mână. Civili şi securişti spărseseră uşa de la intrarea blocului în loc să cheme portăreasa (probabil turnătoare şi ea!). Am luat un capot pe mine şi a început percheziţia superficială, de formă. Soţul meu era palid, dar liniştit. Au deschis uşa unde dormea fetiţa. Nu au trezit-o şi au închis uşa la loc. <Dumneavoastră ne urmaţi!>, era formula. El s-a îmbrăcat. Nu şi-a luat niciun bagaj. I-am făcut un ceai, din care a gustat, dar nu l-a putut bea. Ne-am luat rămas bun. Mi-a spus <Curaj!> şi ne-am uitat lung unul la altul. Nu ştiam atunci că nu-l voi mai vedea niciodată. Şi dus a fost.
Din Dorina Potârcă, Amintirile unui „element dubios”, Bucureşti, Fundaţia Academia Civică, 2011, pp. 31-32
(1888-1954)
fruntaş P.N.Ţ., fost subsecretar de stat la Ministerul Agriculturii şi Domeniilor, apoi – succesiv – ministru al Justiţiei, al Agriculturii, al Lucrărilor Publice şi Comunicaţiilor
Arestat la 5/6 mai 1950, a fost închis la Sighet. Încadrat ulterior în Decizia M.A.I. nr. 334/1951, a primit o pedeapsă de 24 luni, care a fost apoi majorată cu 60 luni, conform Deciziei M.A.I. numărul 559/1953. A murit în penitenciarul Sighet, la 6 iunie 1954.
