Home » Română » Memorial » Din "marea de amar" » Arestările din 5/6 mai 1950. Mărturia Marilenei Bocu, soția lui Sever Bocu

Arestările din 5/6 mai 1950. Mărturia Marilenei Bocu, soția lui Sever Bocu

posted in: Din "marea de amar"

Sever Bocu

(1874-1951)Sever Bocu

 

promotor al Unirii din 1918, fruntaş P.N.R., apoi P.N.Ţ., parlamentar în şase legislaturi şi fost ministru de stat

Arestat la 76 ani (5/6 mai 1950), a murit în penitenciarul din Sighet la 21 ianuarie 1951.

 

Mărturia Marilenei Bocu, soţia fruntaşului naţional-ţărănist Sever Bocu despre arestarea soţului ei:

„Era noaptea, într-o vineri, ora două după miezul nopţii, 5 spre 6 mai 1950. Eram într-o somnolenţă uşoară şi aud târşind paşi prin aleea grădinii, paşi de cizme şi încă mulţi; sar drept la fereastra odăii noastre de dormit, care era larg deschisă şi strig: <Cine este acolo?> Am văzut cum sărea ultimul de pe o scară ce o aşezase pe zidul înconjurător al casei. Erau şapte şi se îndreptau pe furiş spre scara principală, calculând cum să spargă geamul uşilor. Dar eu am ajuns mai iute spre uşă şi nu am apucat s-o deschid bine că m-au şi izbit ţăndările geamurilor sparte cu furie, de cel mai voinic, pe care-l comandau cei mai mici din spatele lui. Am deschis larg uşile; erau şapte inşi şi îi spun celui ce sărise curajos printre geamurile sparte: <Văd că purtaţi uniformă militară, pentru ce săriţi pe geamuri, când vi se deschid uşile?> Cinci au intrat direct în odaia noastră de dormit şi au înconjurat imediat pe soţul meu care îi aştepta liniştit în mijlocul odăii şi-i privea ţintă drept în faţă, fără să le adreseze nici un cuvânt, în vreme ce ei îşi aruncau puştile mitraliere peste paturi, pe sofa şi începeau să scotocească prin odaie; cel mai mic dintre ei, care se părea că este cel mai mare în grad, îi poruncea furios şi tremurând: <Dacă nu eşti gata de plecare în cinci minute, te ducem dezbrăcat>. Iar el le-a spus atâta, uitându-se spre odaia de culcare a copiilor, care dormeau adânc: <Duceţi-mă gol, aşa m-am născut!> Şi l-au dus doar cu ce era pe el, numai ceasul şi l-a luat, un ceas de aur elveţian. Din acel moment, nu l-am mai văzut, nici semn, nici zvon, nici ştire adevărată despre el”

(Fragment din memoriile Marilenei Bocu, publicat în Ioan Munteanu, Sever Bocu 1874-1951, Timişoara, Editura Mirton, 1999, apud ***, Tribunul Banatului. 60 de ani de la moartea lui Sever Bocu. Coordonator: Falvius Boncea, Timişoara, Editura Universităţii de Vest, 2001, pp. 163-164)