Home » Română » Memorial » Din "marea de amar" » Augustin Aurel Sas despre revolta țăranilor din Șomoșcheș, Arad

Augustin Aurel Sas despre revolta țăranilor din Șomoșcheș, Arad

posted in: Din "marea de amar"
Fototeca online a comunismului românesc. Rascoale taranesti [Fotografia #NA031]
Duminică, în 31 iulie, atunci s-o întâmplat… Sâmbătă sara, în 30 iulie, o vinit mășina neagră, așa îi zâcea. Chiar neagră și era, o dubă ce-o aveau ei, Securitatea. O vinit în Berechiu, să arestezi doi oamini. Și s-o adunat lume acolo, nu i-o lăsat… În fine, or fujit ăia, le-o luat mașina. Asta o fost pă la 11-12 noaptea. Toți așteptam ca să vină cineva ca să pornim revoluția, să pornim acuma… Nu eram, nu cunoșteam nici noi atâta, nu ne dădeam seama că o mână de oamini n-am putea noi face, numa’ am zâs… Ei o zâs că-s în legătură și cu Carașu’ șî cu alții din Maramureș și pornim tăți odată. Așteptam momentu’ să pornim revoluția. Și să ne aducă arme, zâcea ăla, căpitan dă poliție dân Arad, că ne-aduce arme dă la Gârda.

Și ei or vinit să aresteze, cum vă spusei, oaminii ăștia. Atunce ne-o anunțat că iacă ei și-or făcut, or luat mașâna de la poliție. Și-acuma ăștia de la Securitate i-or bătut, or fujit, cum or putut. Să așteptau că vini și o și vinit la ei… Dă la Oradea or vinit la ei, poliție.

Ei, dimineață, cum s-o făcut zâuă, și aice, la noi, s-o anunțat că s-o pornit răscoala la Berechiu, la Apateu. Gata, ne-am adunat și noi. În fața primăriei era o stivă mare dă lemni, stâlpi dă telegraf, d-ăștia era atunci, dă lemn. Numa’ baricadăm drumu’ aci, ca să nu mai poată treci nimini încolo. Că să știa că deja s-o anunțat Aradu’. Și așa o și fost, s-o anunțat Aradu’. O vinit prefectu’, iar pă la unșpe, așe ceva, o ajuns aci. O vinit el cu o mașină, o mașină albă, asta era mașina lui, cu șoferu’ și un delegat dă la Minister. (…)

 

…Întră timp, o mai vinit două cămioani cu armată să treacă șî ăia tot acolo, că ei dă la Arad știau că acolo-i răzmerița. Nu-și dădeau seama sau poati n-or știut că-i și la noi, că ăștia ce-o fost conducerea comunii d-aci, ăștia or fugit toți, n-or mai stat când or auzât care-i treaba. Și p-ăia i-am oprit, nu i-am lăsat să treacă nicicum. Acolo ei or vinit cu un steag roșu, că așe era atuncea, și unu’ tricolor. Ăștia i-am încurcat mai încolo, mai cătră marginea satului, iar ei nimic, numa’ să treacă dâncolo. (…)

 

…Toată noaptea lumea s-o tulburat mai rău. În fini, ziua aici s-o făcut debandadă-n primărie… O fost revolta asta neorganizată. Noi așteptam pă cineva care să vină să organizezi. Or rupt hârtii, or ars arhiva d-aice, multe de care avea nevoie ăia dă la primărie, s-o tăiat firili dă telefoani, că d-aia ei n-o mai putut vorbi nimic… Firili dă la telefoani s-or tăiat dă zâua, dă pă la amiază. Și am rămas așe, izolați dă restu’ d-aici. Noaptea o fost toată lumea. Majoritatea oaminilor mai serioși or fost p-aici. Unii n-or vinit… Na, nu toată lumea o vinit, nu toți oaminii, da’ mulți or fost aici!

Luni am fost noi stăpâni acuma, că o fi ce-o fi… No, așteptam să vină, știam că trăbe să iasă ceva d-aici acum.  (…) La 3 or venit. În jurul orei 3 or vinit luni. Șaptișpe mașini or vinit la noi aici, cu armată. Am văzut noi noru’ dă praf atunci. Ne-am dat sama că ce ne-așteaptă. S-o suit cineva, o tras clopotu’, că așe e la noi când să-ntâmplă evenimente ceva, o tras clopotu-n dungă. P-ăia i-o prins acolo, o dat cu ei d-acolo dân turn jos. O ajuns armata. Când or ajuns la capătu’ comunii, s-or dat jos, o parti din ei, o oprit cămioanili acolo. Or înconjurat comuna. Ș-atunci ăștialalți o înaintat pă lângă chioșc aci.

 

Fragment din interviul cu Augustin Aurel Sas, realizat de  Daniel Popa în iulie 1996, AIOCISAC nr. 590

 

Augustin Aurel Sas Zis a Căpățânii, născut la 28 august 1930, Șomoșcheș, țăran și electrician, șapte clase și două cursuri de calificare, părinții țărani, căsătorit, patru copii. A fost condamnat de Tribunalul Militar Timișoara, prin Sentința 1730/1949, la 2 ani închisoare corecțională pentru complicitate la crima de răzvrătire (210 cod penal), a fost închis la Gherla și la Valea Neagră. A fost eliberat la 26 decembrie 1951. (RPC nr. inv. 62890 și 62891; ACNSAS FP dos. 508, vol. 1, ff 188-207)

 

Din ”Nu poate trăi țăranu fără pămân!”. Revoltele țărănești din Arad și Bihor (vara anului 1949), editor și studiu introductiv Andreea Cârstea, Fundația Academia Civică, 2017