Ana Blandiana şi Romulus Rusan, despre tragedia ţăranilor sub regimul comunist
Pe panourile amplasate timp de aproape două săptămâni în holul Bibliotecii Judeţene “Gheorghe Şincai” din Oradea a stat expusă mărturia inimaginabilelor suferinţe îndurate de ţărani la instaurarea regimului comunist şi de-a lungul existenţei acestuia, sub forma unor fotografii şi relatări scrise chiar de victimele acestui regim, mulţi dintre ei ţărani, a avertizat, joi, în deschiderea întâlnirii cu publicul orădean, directoarea Bibliotecii, Ligia Mirişan.
“Am crescut şi am trăit ca adult decenii întregi cu tristeţea că mămăliga nu explodează. Nu ştiusem că, de fapt, mămăliga a explodat de mult”, s-a confesat poeta Ana Blandiana, prezentă la eveniment împreună cu soţul său, Romulus Rusan, cel cu care, în numele Academiei Civice, a înfiinţat în 1993 Muzeul Memorial al Victimelor Comunismului din Sighetu Marmaţiei prin transformarea închisorii în care au murit mii de ţărani, dar şi elitele vechii societăţi româneşti, în frunte cu Iuliu Maniu şi Gheorghe Brătianu.
“Peste 9.000 de fişe de încarcerare au fost studiate la Sighet, documente care dovedesc să ţăranii au fost cei mai numeroşi şi în închisori, şi în rezistenţa cu arma în mână împotriva comunismului”, a spus Ana Blandiana.
Remarcând că 2009 este un an al aniversărilor, dintre care cea mai cunoscută este aniversarea a 20 de ani de la căderea Zidului Berlinului, poeta a arătat că, pentru români, la fel de importantă este împlinirea a 60 de ani de la răscoalele ţărăneşti împotriva regimului comunist. “Ţăranul, care era depozitarul unor valori morale şi, în mare măsură, şi culturale, de atunci a început să devină un navetist, pentru că sufletul lui atunci a început să moară”, a mai spus Ana Blandiana.
Romulus Rusan a vorbit despre felul în care Partidul Comunist, care s-a şi declarat “duşmanul de moarte al ţărănimii”, a comis crimă după crimă împotriva ţăranilor, începând din anii 1945-1946, când a introdus regimul cotelor, prin care ţăranii erau obligaţi să predea statului chiar mai mult decât produceau, şi continuând cu anul 1947, când a început colectivizarea, cu 1949, când a ucis sute de ţărani răsculaţi în întreaga ţară, şi culminând cu 1962, când s-a raportat încheierea colectivizării.
“Distrugerea ţărănimii a dus la distrugerea agriculturii, dar şi a tradiţiilor şi culturii populare, iar rezultatele se văd şi acum, când România importă 80% din necesarul său de hrană”, a mai spus Rusan.
În încheierea întâlnirii cu publicul orădean, organizatorii evenimentului au produs o emoţionantă surpriză, invitând două ţărănci din comuna Tilecuş, Floare Vuşca şi Floare Baciu, să interpreteze cântece autentice despre jalea ţăranilor lipsiţi de pământ şi de uneltele cu care îl lucrau, dar obligaţi să se înscrie în “colective”.
Bihoreanul.ro a consemnat versurile unuia dintre cântecele care vorbesc despre drama ţăranilor români:
“Frunzuleana macului / Greu i-o fost ţăranului / Se trezea cu noaptea-n cap / Şi lucre pă la iosag / Că-n lucru’ pământului / Era traiu’ omului. / Da-ntr-un an mai blăstămat / O venit domnii pân sat / Ne-o pus pă tăţi la sămnat / Şi pământu’ ni l-or luat. / Am scos boii din răstele / Şi-am rămas cu dor şi jele. / Greu i-o fost ţăranului / Să lucre ce nu-i a lui…”
articol preluat din www.bihoreanul.ro
