Eu eram în clasa a IX-a și tata s-a dus la Călărași și a vorbit cu directoarea școlii, dacă pe mine și pe o prietenă ne poate primi la internat să dormim vreo două zile și să ne susținem examenele. „Sigur că da” că toți ne compătimeau, eram niște copii. Ne-am dus, totul era în regulă, ne-a lăsat să dormim în internat și în dimineața când să mergem la examen la avizier scria așa: „Candidații din satele noi (satele înființate de deportații din 1951, n.ed.) sunt respinși de la examen”. Mie mi s-a făcut rău. Nu știu, am leșinat, am căzut, nu știu, m-am trezit în policlinică…
Fragment dintr-un interviu cu Delia Mecotă Toconiță, realizat de Corina Costea (Arhiva de Istorie Orală a Memorialului Sighet, interviul nr. 2579)
Delia a fost deportată în iunie 1951, împreună cu părinții, Rujița și Tiberiu și sora sa, Melania, din Sânnicolaul Mare în Bărăgan
Proiectul ”Copii în deportare, Bărăgan 1951-1956”, Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței
© Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței
