La câteva săptămâni după arestarea soțului său, profesoarei Carmen Bologa (n. 1917), soția medicului Emil Iuliu Bologa i s-a stabilit, prin decizia MAI nr. 239/1952, domiciliu obligatoriu în orașul Dumbrăveni, Sibiu. A fost obligată să își părăsească locuința din Brașov, împreună cu cei doi copii de 4 și 11 ani, Alexandru Șerban (n. 1947) și Adriana Lucia (n. 20 decembrie 1941). Restricțiile domicilare au fost ridicate la 23 martie 1953.
Mai greu a fost pentru familia mea. Pentru că la două săptămâni de la arestarea mea, soţia mea cu… fetiţa mea avea 11 ani, iar băieţelul meu avea 4 ani, au fost repede evacuați cu ceva bagaj. Toată locuinţa a rămas cum a rămas . Ei au fost duși repede la gară, în tren …. Şi a plecat nevastă-mea, îţi închipui cu doi copii, cu o valiză. „Unde mă duc oamenii ăştia?” Şi au dus-o la Dumbrăveni. Evacuaţii din Braşov erau toţi la Dumbrăveni. Şi acolo a stat… Bineînţeles, şi-a vândut tot ce avea pe ea, lănţişoare, ceasuri, brăţări, ca să poată trăi, au dus-o foarte greu. Și a rămas și după ce m-am eliberat eu aproape două luni fără drept de ieşire din Dumbrăveni, până am reuşit să obţin aprobarea că poate pleca şi să vină acasă.
Fragment dintr-un interviu cu dr. Emil Iuliu Bologa, Arhiva de Istorie Orală a Memorialului Sighet, interviul nr. 628, realizator Wanda Cojocaru, Brașov
În fiecare atom al acestui univers de suferinţă se ascunde un om, o biografie care trece prin cercurile infernului, dar îşi păstrează gândurile, sentimentele şi memoria proprie
© CISAC, 2017
