Titlu: Alexandru Lapedatu în cultura românească
Autor: Ioan Opriș
Ediție pe hârtie: : Editura: Științifică, anul apariției: 1996, nr. pagini: 362
ISBN: 973-44-0190-4
TERMENI ȘI CONDIȚII PENTRU DESCĂRCAREA CĂRȚILOR ELECTRONICE
Biblioteca virtuală a Memorialului Sighet este parte integrantă a site-ului http://www.memorialsighet.ro/ dezvoltat și administrat de Fundația Academia Civică.
Este permisă descărcarea liberă, cu titlu personal, a volumului în acest format. Distribuirea gratuită a cărţii prin intermediul altor siteuri, reproducerea parţială sau integrală prin orice mijloace, modificarea sau comercializarea acestei versiuni fără acordul prealabil, în scris, al Fundației Academia Civică constituie o încălcare a dreptului de proprietate intelectuală şi se pedepseşte conform legii privind drepturile de autor şi drepturile conexe, în vigoare.
Citește mai mult la: http://www.memorialsighet.ro/termeni-si-conditii/
SUNTEŢI DE ACORD CU ACEŞTI TERMENI?
|
Alxandru Lapedatu în cultura românească
Ioan Opriș
Adesea, în convulsiunile marșului istoric într-o anume etapă din istoria unei societăți, se pot pierde din vedere, se estompează sau, temporar, se uită contribuția unor personalități. Dar, dacă societatea nu poate susține o linie rectilinie permanentă în stabilirea rolului și locului acestora, în cadrul ei spiritele conștiente au obligația morală să revadă, să reașeze și să ordoneze faptele trecutului, în vederea unei aprecieri cât mai realiste și mai corecte. Procedând astfel, fiecare dintre „eroii” istoriei poate fi judecat după actele sale și după opera lăsată moștenire.
…
Între cei care pretind insistent un asemenea efort, se găsește și Alexandru Lapedatu, istoric impus printr-o bogată operă teoretică și, mai ales, prin semnificative fapte politice, științifice și culturale. Aceasta din rațiuni ce trebuie bine disjuncte: mai întâi, datorită contribuției remarcabile pe care învățatul a avut-o timp de peste patru decenii în câmpul istoriografiei, deci a muncii sale de specialist angajat în serviciul istoriei naționale; apoi, pentru rolul politic de excepție jucat în societatea românească din anii 1918-1947, și care îl implică în rosturile politicii naționale, ale învățământului, în cele academice și științifice, artistice și culturale. Contribuția istoricului se suprapune peste aceea de om politic, politica fiind doar o ocazie potrivită, o pârghie, mânuită cu pricepere și dăruire dezinteresată, pentru realizarea obiectivelor ce decurg din calitatea primară. Poate că, legic, în cazul său – cum s-au petrecut lucrurile începând de la cronicarii sfetnici ai domniei sau, mai aproape de noi, cu Nicolae Bălcescu, Mihail Kogălniceanu ori Nicolae Iorga – nici nu se putea altfel: înțelegând rosturile și idealurile naționale, angajarea politică n-a urmărit decât să fie calea luminării lor, a întemeierii sau lărgirii cadrului unor așezăminte care să le slujească.
…
Ne încumetăm deci să readucem la lumină, o dată cu viața și faptele lui Al. Lapedatu – atât de voit, de nedrept și inadmisibil uitate –, secvențe dintr-o întreagă epocă istorică. O epocă încheiată tragic pentru protagoniștii ei, care au sfârșit cei mai mulți, între anii 1946 și 1950, în închisori, la canal, în domicilii forțate sau au îngroșat rândul emigrației politice.
