Amintirile unui „element dubios“

Titlu: Amintirile unui „element dubios“
Autor: Dorina Potârcă

Ediție pe hârtie: Amintirile unui „element dubios“ / Dorina Potârcă – Bucureşti: Editura Fundaţiei Academia Civică, 2011, ISBN 978-973-8214-61-3

DESCARCĂ VOLUM

Amintirile unui „element dubios“
Cuvântul editorului (fragmente)

Amintirile unui „element dubios” este o ilustrate a vieții în comunism a elitelor. O picătură dintr-un ocean. În studiul nostru vom încerca să periodizăm acest genocid societal în funcție de documentele disponibile la ora de față. Am folosit documentele aflate în arhiva constituită, de-a lungul a 18 ani, de Centrul Internațional de Studii asupra Comunismului, cel care stă din punct de vedere științific la baza Memorialului de la Sighet.

Dorina Potârcă (numele complet este Ștefania Olga Teodora, n. Marinescu) s-a născut la 6/19 iulie 1907 la București. Licențiată în Litere, în 1935, obține postul de profesoară de limba franceză la Liceul Pedagogic din Tulcea, orașul natal al mamei sale. Însă, având familia în București, reușește să obțină detașarea la diverse licee din capitală.
După o primă căsătorie cu doctorul Paul Gotcu, medicul din copilărie al M.S Regelui Mihai I, în 1938 se căsătorește cu Virgil Potârcă, om politic marcant al României interbelice, fost ministru al Justiției, al Agriculturii, al Lucrărilor Publice și Comunicațiilor, cu care a avut doi copii: Tudor și Voica.
În 1948 începe calvarul. Ca urmare a naționalizării, familia Potârcă este scoasă din casa în care locuia. Sunt nevoiți să își găsească o locuință cu chirie, iar în noaptea de 5/6 mai 1950 Virgil Potârcă este arestat și dus la Sighet, unde își și găsește sfârșitul la 6 iunie 1954, alături de peste 50 de deținuți morți în închisoare.
La puțin timp după arestarea soțului, Dorina Potârcă este scoasă, împreună cu cei doi copii, din apartamentul închiriat și li se stabilește „domiciliu obligatoriu” în casa mamei sale, după ce, inițial, îi fusese repartizată o locuință insalubră în cartierul rău famat „Crucea de piatră”.

În noaptea de 14/15 aprilie 1952 vine și arestarea. Pentru Dorina Potârcă ea nu este o surpriză, în tot acest timp – de la arestarea soțului și până în aprilie ’52 – așteptându-se să fie ridicată în orice moment. Cei doi copii, Tudor și Voica, aveau 13 și, respectiv, 9 ani. „Amintirile” sunt un răboj al acestui calvar, ajuns adesea la limita de sus a suportabilității.

Calvarul nu încetează nici la întoarcerea acasă: la 19 aprilie 1954, când este eliberată după anii petrecuți în lagăre și închisori comuniste, Dorina Potârcă constată că fiul său, Tudor, fusese dat afară din școală și, ca urmare, este nevoit, la 14 ani, să intre ca muncitor la Uzina Vulcan, la secția Turnătorie. Fiica sa, Voica, fusese și ea dată afară de la Liceul „Gheorghe Lazăr”, încă din clasa a patra (la 11 ani).

Ieșirea din pușcărie a însemnat intrarea „într-una mai vastă, aceea a întregii țări”. Cu doi copii adolescenți și fără un loc de muncă, începe lupta pentru viață.
După eliberare află, de la cei ce supraviețuiseră infernului carceral din închisoarea de la Sighet, și despre moartea soțului. Începe investigațiile despre circumstanțele decesului și despre locul în care a fost înmormântat. Datele sunt puține și inexacte. Confirmarea oficială a morții vine abia la patru ani de la decesul soțului, când primește de la autorități actul de moarte al acestuia.

În 1965 este ridicată, din nou, de către Securitate și anchetată în legătură cu deținerea unor „cocoșei” de aur, inexistenți în realitate. Este eliberată după câteva zile.
Ca un exemplu de cinism total, merită făcute și următoarele completări: după arestarea lui Virgil Potârcă, frații și chiar și mama sa, în vârstă de 86 ani, intră în obiectivul Securității.
Scrise la începutul anilor ’70 (după ieșirea la pensie a Dorinei Potârcă), completate cu imagini de familie și documente de arhivă, Amintirile unui „element dubios” reprezintă cronica distrugerii uneia dintre miile de familii destrămate de comunism pentru simplul fapt că făcuseră parte dintr-o altă lume, cu alte valori și concepte diferite de ale sale.

Apariția acestei cărți se datorează în principal doamnei Voica Potârcă, cea care a avut bunăvoința de a ne pune la dispoziție caietele cu însemnări ale mamei sale, dar și fotografiile de familie și documentele din dosarele de Securitate privitoare la familia sa.
Aceste materiale au fost completate cu documente și informații din baza de date a Centrului Internațional de Studii asupra Comunismului din cadrul Memorialului Sighet (adunate de-a lungul anilor din alte arhive private și publice, precum Arhiva CNSAS și Arhiva SRI).
Virginia Ion