Ioan I. Lapedatu – Un economist prezent la glasul vremii

Titlu: Ioan I. Lapedatu – Un economist prezent la glasul vremii
Autor: Cornelia Nagy, Toader Ionescu
Ediția pe hârtie: Editura Dacia, Cluj, 2015

DESCARCĂ VOLUM

Ioan I. Lapedatu – UN ECONOMIST PREZENT LA GLASUL VREMII
Această carte își propune să aducă în atenţia celor interesaţi de istoria gândirii economice româneşti contribuţia pe care a avut-o eminentul economist Ioan I. Lapedatu la evoluţia României Mari.
Domeniile vieţii economice abordate de acesta în vasta sa activitate ştiinţifică şi publicistică pe care le-a tratat la timpul său sunt valabile şi azi.
Primele preocupări au fost legate de diversificarea ocupaţiilor, sprijinirea micii industrii, dezvoltarea asocierilor de toate genurile, crearea unui sistem bancar adecvat economiei preponderent agrare, raţionalizarea agriculturii micului producător, etc.
Un loc important în opera economistului roman l-au ocupat problemele referitoare la rolul creditului şi anume mobilizarea resurselor băneşti de care dispun diferite categorii ale populaţiei la menţinerea unei clase numeroase de mici producători în stare de independenţă economică.
În domeniul asigurărilor sociale ideile susţinute de Ioan I. Lapedatu sunt şi azi de o strictă actualitate. Prin promovarea asigurărilor se formează nu numai ideea de economisire ci şi cea de prevedere. Sistemul de asigurări poate avea şi un rol educativ, lucru nerealizat la noi nici până azi când asigurările se limitează la marea majoritate a populaţiei doar la asigurările auto.
Ioan I. Lapedatu propunea la vremea lui credite ieftine, prompte şi garantate, condiţii favorabile pentru marea masa a micilor producători, politică prudentă, păstrarea în orice moment a unui echilibru normal între afacerile active şi cele pasive, lărgirea cercului de afaceri prin investiţii rentabile în toate domeniile.
Ioan I. Lapedatu atrăgea atenţia asupra modernizării administraţiei printr-o organizare mai bună şi un management superior.
Principiile controlului bancar stabilit de marele economist la început de secol XX sunt deosebit de actuale şi azi.
Viaţa şi activitatea lui Ioan I. Lapedatu constituie un exemplu de urmat pentru fiecare dintre noi şi cu cât veţi citi mai mult despre acesta, îl veţi respecta şi îndrăgi mai mult.
Născut în 2/14 septembrie 1876 în Cernatul Săcelelor – Braşov a avut o copilărie tristă şi austeră, rămas orfan de tată la un an şi jumătate.
Cursurile şcolare le urmează în Cernat, Iaşi şi Braşov. În 1898, după un Bacalaureat cu distincţie, se înscrie la Universitatea din Budapesta unde urmează şi cursurile Seminarului pentru pregătirea profesorilor de şcoli comerciale superioare.
În anul 1902 a trecut aşa numitul examen fundamental de profesor şi în mai 1904 examenul de specialitate, obţinând diploma de profesor.
Se stabileşte la Sibiu ca secretar secund al Asociaţiei Băncilor Transilvănene unde a învăţat de la Cornel Diaconovici satisfacţia “lucrului bine făcut”.
După un an se mută la Orăştie ca director executiv al Băncii Ardeleana unde rămâne până în 1911.
În toamna anului 1911 preia la Sibiu conducerea societăţii bancare de asigurări “Solidaritatea“.
Demn de menţionat este faptul că încă din ultimii ani de liceu se dedică şi activităţii publicistice. În paginile Gazetei Transilvaniei, Luceafărului, Telegrafului Român şi Revistei Economice regăsim numeroase studii şi analize bine documentate semnate Ioan I. Lapedatu. Economistul transilvănean a publicat 18 cărţi de specialitate, 2 monografii, 298 studii, articole, analize economice, politice, programe, statute, instrucţiuni şi rapoarte precum şi 3 lucrări în manuscris.
Izbucnirea primului război mondial, în august 1914, perturbă activitatea reţelei bancare româneşti, a Solidarităţii şi a vieţii lui Ioan I. Lapedatu până la Marea Unire.
Dacă speranțele nutrite de Ioan I. Lapedatu s-au adeverit după Marea Unire pentru toți transilvănenii, pentru el personal, dezrobirea economică și politică i-au creat posibilități favorabile pentru a da măsură capacităților sale de a-și pune în evidență cunoștințele profunde acumulate.
Prima răspundere mai importantă la nivel național a fost aceea din Consiliul Dirigent, unde a fost numit secretar general la resortul finanțelor.
După Marea Unire a fost ales de mai multe ori deputat și senator în diferite legislaturi în perioada 1922-1932.
Încrederea de care s-a bucurat din partea oamenilor de stat s-a concretizat în numirea sa în numeroase delegații și comisii la conferințe internaționale, în comisii de reglementări ale unor probleme cu Austria și Ungaria după primul război mondial.
În perioada 1922-1928 a fost profesor titular al catedrei de Finanțe Publice și Private de la Academia de Înalte Studii Comerciale și Industriale din Cluj.
În 1926 a devenit Ministru de Finanțe al României în guvernul generalului Averescu.
În perioada 1928-1946 a îndeplinit funcțiile de director, guvernator și viceguvernator al Băncii Naționale a României.
Primind funcții politice, diplomatice, devenind membru al parlamentului, Ioan I. Lapedatu a obținut posibilitatea aplicării cunoștințelor sale la scară națională, depășind mediul obscur de director de bancă provincială. Devine cunoscut și apreciat chiar și peste granițele țării.
În anul 1936, ca recunoaștere a meritelor sale publicistice și științifice, cu ocazia împlinirii vârstei de 60 de ani, este ales membru de onoare al Academiei Române.