O binefăcătoare a tinerimii studioase: Veturia I. Lapedatu

Titlu: O binefăcătoare a tinerimii studioase: Veturia I. Lapedatu
Autor: Dr. Ioan Lupaș
Ediție pe hîrtie: Tiparul institutului de arte grafice „Dacia Traiana”, Sibiu, 1933

DESCARCĂ VOLUM

Veturia Lapedatu, un personaj de roman
Ana Damian

După 1989 am așteptat o vreme apariția acelor lucrări care fuseseră intitulate „de sertar”, opere scrise în timpul comuniștilor, imposibil de publicat, salvate, pregătite să populeze golul din variate genuri literare pe care îl lăsaseră 50 de ani de interdicții. Dar, din păcate, acest lucru nu s-a întâmplat, fluviul pe care îl anticipam nu a ajuns nici la întinderea dar nici la importanța pe care ar fi meritat-o în conștiințele noastre și în istoria țării.
De aceea inițiativa urmașilor familiei Lapedatu, secondați de un incontestabil căutător și cercetător, domnul Ioan Opriș, de a scoate la lumină și de a publica arhiva familiei aș vrea să cred că va deveni un model de urmat pentru alte familii și alte sertare care, sunt sigură, există dar încă își caută cheia potrivită spre lumină. Sub umbrela generoasă a fundației Academia Civică este prezentată o familie unică în istoria politică și culturală a României care a dat doi gemeni, amândoi jucând un rol extrem de important în viața interbelică a țării.
Volumele pe care familia le-a pregătit pentru lansare, foarte diverse, reprezintă o fascinanta incursiune într-o istorie uneori interzisă contemporaneității (Ion I. Lapedatu a fost viceguvenator și guvernator al Băncii Naționale, ministru de finanțe iar Alexandru Lapedatu a fost în mai multe rânduri ministru, apoi președintele Academiei Române) cu amănunte imposibil de aflat dintr-o carte de istorie. Dar preferata inimii mele este aceast mic volum biografic, scris de un contemporan, istoricul Ion Lupaș fondatorul Institutului de Istorie Naționala din Cluj, dedicat doamnei Veturia Lapedatu, soția lui Ion Lapedatu.
Cu un destin vrednic de un roman domnișoara Veturia Papp devine prin căsătoria cu Ion Lapedatu una dintre figurile marcante ale societății interbelice, o doamnă care intrată în protipendada acelor timpuri își folosește energiile și talentul de organizatoare pentru sprijinirea educației tinerilor. Remarcabil destin, în parte anunțat și de studiile aprofundate ale acestei distinse doamne spre o carieră didactică pe care însă o părăsește doar ca să își asume alte meniri la fel de importante, în cazul domniei sale, însă, nu doar obișnuitul rol de soție și mamă de familie (în care, de altfel excelează) ci și superba dăruire în scopuri caritabile pe care marile doamne ale țării mereu au practicat-o prin vocație.
Fragila domnișoară, pe care o puteți vedea într-o fotografie pe când încă se numea Papp, devine doamna Lapedatu cea care se va apleca, în orașele prin care cariera soțului o va purta, spre soarta tinerilor fără mijloace materiale care doreau să studieze.
Departe de a cădea în uitare, așa cum se întâmplă după moarte în cele mai multe cazuri, doamna Lapedatu este evocată cu recunoștință, dovadă a trecerii consistente și semnificative printr-o epocă la care de multe ori reflectăm azi, o epocă de așezare a României pe fundamente moderne care dacă nu ar fi fost frântă de comunism ar fi dus, fără îndoială, la un alt gen de societate în care doamne asemeni Veturiei Lapedatu ar fi fost măsuri ale emancipării și abnegației.
Veturia Lapedatu este una dintre acele doamne care au contribuit la formarea identității femeilor de la începutul secolului trecut, la găsirea unui loc activ în societate și lume, o deschizătoare de drumuri dar și o mare binefăcătoare.