Din “marea de amar”

Home » Română » Memorial » Din “marea de amar” - Page 3 of 115

Sub acest titlu, inaugurăm o nouă secţiune a site-ului nostru dedicată victimelor comunismului. Vom întâlni povestea vieţii unor oameni care au pătimit pentru credinţa şi caracterul lor. Amnezia din societatea noastră îi condamnă a doua oară aneantizând atât amintirea lor cât şi modelul uman pe care l-au reprezentat.
„Ne-am obişnuit (poate pentru că atâţia ani victimele comunismului au fost uitate, contestate sau chiar hulite) să folosim sobrietatea ştiinţifică şi să evităm abordarea sentimentală a cercetărilor. Acolo unde am găsit documente le-am folosit, acolo unde nu am avut, am preferat să semnalăm lacuna; unde am putut număra victimele am făcut-o; unde nu, am preferat aproximarea ordinului de mărime. Dar, chiar folosind precauţia cea mai drastică pentru a evita riscul exagerării, ne facem vinovaţi faţă de fiecare ins năpăstuit din „marea de amar” (cum ar spune Eminescu), pentru că l-am transformat oricum într-o cifră sau într-o fracţiune de cifră, iar cifrele sunt prin definiţie reci şi distante.

În fiecare atom al acestui univers de suferinţă se ascunde un om, o biografie care trece prin cercurile infernului, dar îşi păstrează gândurile, sentimentele şi memoria proprie (…)

(…) Luând fiecare caz în parte, te cutremuri mai mult decât în faţa statisticii efectuate pe mii sau milioane de cazuri. Fixând un singur chip înţelegi mai mult decât dintr-un convoi de sclavi. Istoricul care a murit la Sighet pentru că a refuzat să-şi abjure scrierile; bătrânul colonel care a străbătut toate fronturile şi a murit de septicemie după ce lipitorile i-au supt venele în orezăria unde fusese dus la muncă forţată; cei trei copii bănăţeni – doi gemeni de un an şi fratele lor mai mare – morţi de frig în decurs de o săptămână în bordeiul deportării lor în Bărăgan; studentul care s-a sinucis la Piteşti ca să scape de torturile „reeducării”; ţăranul cu un iugăr de pământ, mort în închisoarea unde a ajuns pentru că pusese la poştă o scrisoare „cu conţinut denigrator”; fiii şi fiicele respinşi de la şcoală ca „duşmani ai poporului”; mamele obligate să divorţeze de taţii închişi pentru a salva „dosarul de cadre al copiilor”; savantul care şi-a sacrificat viaţa pentru a salva de pneumonie un tânăr; marii ctitori ai României coborâţi de pe culmile Unirii din 1918 în temniţele mucegăite de la Galaţi, Sighet, Aiud şi Râmnicu Sărat…
Toate aceste frânturi de imagini sunt acuzaţii la adresa regimului criminal care ne-a scos pentru o jumătate de veac din Europa şi a încercat să ne facă să uităm cine am fost…

…Nu toate victimele au fost martiri, dar toate ne roagă, din cerul lor, să nu le uităm.”

Romulus Rusan (2006)

Cuprins Din marea de amar (lista cu toate biografiile publicate în această secțiune)

Ioana Raluca Voicu Arnăuțoiu: Nu văd cine s-ar fi apropiat de un copil pe care îl chema Arnăuțoiu

Eu sunt un supraviețuitor, un om care a avut norocul să supraviețuiască unei catastrofe. …Pe mine m-au luat autoritățile împreună … Read More

Andras Visky: Prima mea amintire din această perioadă este următoarea: ne aflăm în tren, suntem păziți și mama mea este absolut neputincioasă, nu știe ce să facă cu noi. Ne e sete și ne este foame

M-am născut la 13 aprilie 1957, în Târgu Mureș. Tatăl meu, Ferenc Visky, a fost preot reformat, iar mama mea, … Read More

Voica Potârcă: Când aveam 9 ani, au arestat-o pe mama. Eram în clasa a III-a, deja rămasă fără mamă și fără tată

Când aveam 9 ani, au arestat-o pe mama. Eram în clasa a III-a, deja rămasă fără mamă și fără tată. … Read More

Raluca Moise n. Burileanu: Nu am avut nicio jucărie, nici măcar o păpușă din cârpe

Noi nu am avut copilărie, nu am avut nicio jucărie, nici măcar o păpușă din cârpe. Mă jucam cu sora … Read More

60 ani de la moartea episcopului Alexandru Rusu în închisoarea din Gherla

Alexandru Rusu (22 noiembrie 1884 – 9 mai 1963), episcop greco-catolic de Baia Mare, a fost arestat la 29 octombrie … Read More

Anton Dămoc: Era o duminică, 13 martie. Lumea trebuia să vină la biserică. Dar a venit armata, a înconjurat casa parohială, a îndepărtat lumea de la biserică. Au oprit oamenii care veneau la Sfânta Liturghie. Și așa am fost arestat în 13 martie 1949

Anton Dămoc: Oamenii au stat de pază în biserica nouă, pentru că biserica nouă încă nu era terminată. Și în … Read More