Sub acest titlu, inaugurăm o nouă secţiune a site-ului nostru dedicată victimelor comunismului. Vom întâlni povestea vieţii unor oameni care au pătimit pentru credinţa şi caracterul lor. Amnezia din societatea noastră îi condamnă a doua oară aneantizând atât amintirea lor cât şi modelul uman pe care l-au reprezentat.
„Ne-am obişnuit (poate pentru că atâţia ani victimele comunismului au fost uitate, contestate sau chiar hulite) să folosim sobrietatea ştiinţifică şi să evităm abordarea sentimentală a cercetărilor. Acolo unde am găsit documente le-am folosit, acolo unde nu am avut, am preferat să semnalăm lacuna; unde am putut număra victimele am făcut-o; unde nu, am preferat aproximarea ordinului de mărime. Dar, chiar folosind precauţia cea mai drastică pentru a evita riscul exagerării, ne facem vinovaţi faţă de fiecare ins năpăstuit din „marea de amar” (cum ar spune Eminescu), pentru că l-am transformat oricum într-o cifră sau într-o fracţiune de cifră, iar cifrele sunt prin definiţie reci şi distante.
În fiecare atom al acestui univers de suferinţă se ascunde un om, o biografie care trece prin cercurile infernului, dar îşi păstrează gândurile, sentimentele şi memoria proprie (…)
(…) Luând fiecare caz în parte, te cutremuri mai mult decât în faţa statisticii efectuate pe mii sau milioane de cazuri. Fixând un singur chip înţelegi mai mult decât dintr-un convoi de sclavi. Istoricul care a murit la Sighet pentru că a refuzat să-şi abjure scrierile; bătrânul colonel care a străbătut toate fronturile şi a murit de septicemie după ce lipitorile i-au supt venele în orezăria unde fusese dus la muncă forţată; cei trei copii bănăţeni – doi gemeni de un an şi fratele lor mai mare – morţi de frig în decurs de o săptămână în bordeiul deportării lor în Bărăgan; studentul care s-a sinucis la Piteşti ca să scape de torturile „reeducării”; ţăranul cu un iugăr de pământ, mort în închisoarea unde a ajuns pentru că pusese la poştă o scrisoare „cu conţinut denigrator”; fiii şi fiicele respinşi de la şcoală ca „duşmani ai poporului”; mamele obligate să divorţeze de taţii închişi pentru a salva „dosarul de cadre al copiilor”; savantul care şi-a sacrificat viaţa pentru a salva de pneumonie un tânăr; marii ctitori ai României coborâţi de pe culmile Unirii din 1918 în temniţele mucegăite de la Galaţi, Sighet, Aiud şi Râmnicu Sărat…
Toate aceste frânturi de imagini sunt acuzaţii la adresa regimului criminal care ne-a scos pentru o jumătate de veac din Europa şi a încercat să ne facă să uităm cine am fost…
…Nu toate victimele au fost martiri, dar toate ne roagă, din cerul lor, să nu le uităm.”
Romulus Rusan (2006)
Cuprins Din marea de amar (lista cu toate biografiile publicate în această secțiune)
Dumitru Totir, Dumitru Năsărâmbă și Nicolae Trocan, liderii organizației Mișcarea Română de Rezistență, au fost condamnați la moarte de Tribunalul Militar … Read More
16 ianuarie 1926, în comuna Nucşoara – 18 iulie 1959, închisoarea Jilava, executat Primăvara-vara 1949 – membru al organizaţiei „Haiducii … Read More
(25 ianuarie 1875, Turdaș – 2 iulie 1953, închisoarea Sighet) Promotor al Unirii din 1918, membru în Consiliul Dirigent, membru … Read More
(1919-2012) preot, călugăr franciscan absolvent al Institutului de Teologie Luizi Călugăra și al Facultății de Filologie, secția Franceză, … Read More
n. 23 august 1908 – m. 5 septembrie 1961, închisoarea Botoșani preot ortodox A fost arestat în noiembrie 1949 fiind … Read More
(n. 26 octombrie 1877, Râmnicu Sărat – d. 29 iunie 1950, închisoarea Sighet) Om politic, deputat, subsecretar de stat la … Read More
Organizația „Garda Tineretului Român” a fost iniţiată în 1956 de Nicolae Vlad, sub forma unui cerc literar. Gruparea s-a transformat … Read More
n. 26 mai 1923 exmatriculat de la Facultea de Drept din București, lucrează ca lăcătuș arestat sub acuzația de ”agitație … Read More
(n. 18 aprilie 1927, Băița, Mureș – d. 19 iunie 2018) călugăriță greco-catolică A fost arestată la 31 ianuarie … Read More
