„Revoluţia de Catifea în şcoli”. Întâlnire cu profesorul Mihai Dodu
Pentru al doilea an la rând, elevii din Cehia au învăţat despre căderea comunismului din România prin intermediul martorilor evenimentelor … Read More
15 noiembrie 1987. Cecilia Jugănaru: Lucram ca roboţii, dar pentru ce, nu ştiu, că bani n-aveam, nimic n-aveam… Perioada comunismului a fost o perioadă critică pentru noi, foarte critică. De aceea în ’87 ne-am revoltat. Am avut curajul să ieşim
Născută la 14 februarie 1957, la Mirceşti, jud. Iaşi, a venit în Braşov în 1973. S-a căsătorit în 1980, iar … Read More
15 noiembrie 1987. Nicuță Paraschiv: Nu pot să uit niciodată și nu cred că o să uit vreodată momentul când am ajuns la Județeană, atunci când s-a strigat prima dată „Jos Ceaușescu, Jos dictatura“ și apoi când s-a cântat „Deșteaptă-te, române“.
frezor, n. 1959, Epureni, Vaslui Nicuță Paraschiv: Nu pot să uit niciodată și nu cred că o să uit … Read More
15 noiembrie 1987. Florin Postolachi: În momentul când ne-am întors la uzină, deja se știa că suntem în vizorul Securității; repercusiunile au urmat imediat.
lăcătuș, n. 1965, Brașov Florin Postolachi: Pot să completez cu ziua de 15. În momentul când ne-am întors la uzină, … Read More
15 noiembrie 1987. Werner Sommerauer: „Nu, strigă «Jos comuniştii»“.
(1936-2014) În timpul revoltei braşovene de la 15 noiembrie 1987 lucra în Braşov ca maistru şi avea deja o importantă … Read More
15 noiembrie 1987. Iosif Farcaș: Meritul este al întregului oraș Brașov. Pe poarta uzinei, într-adevăr, am ieșit un număr mic de muncitori, dar pe distanța a 100 de metri, de la Autocamioane până în Calea București (e o distanță foarte mică, întreprinderea se poate vedea din Calea București) cred că numărul nostru era deja dublu sau mai mult decât dublu. Când toată coloana cu steagurile a intrat în Calea București, cred că au fost o mie de oameni pe 200 de metri; apoi, dintr-o mie s-au făcut trei mii și din trei s-au făcut opt.
strungar, n. 1958, Cizer, Sălaj Iosif Farcaș: Meritul este al întregului oraș Brașov. Pe poarta uzinei, într-adevăr, am ieșit … Read More
15 noiembrie 1987. Marius Niculăescu: 15 noiembrie n-a fost un accident… Chiar dacă scânteia a plecat de la nevoia cea mai firească – „ne e foame, ne e frig, vrem căldură, vrem mâncare“ -, în cel mult o oră masele acelea de oameni au uitat că le e foame, că le e frig și au început să strige lucruri de neconceput pe vremea aceea. Nu mai voiau neapărat pâine, voiau libertate, nu mai voiau căldură, voiau să scape de dictator. Ne-am uimit și pe noi: am rămas uimiți de ce spuneam și de adeziunea pe care o simțeam în jurul nostru.
lăcătuș, n. 1963, Brașov Marius Niculăescu: Colegul meu v-a povestit așa, un fel de film al evenimentului de atunci. … Read More
15 noiembrie 1987. Aurică Geneti: La Judeţeană s-a cântat „Deşteaptă-te române!”. Pur şi simplu se făcea pielea găinii pe tine în timpul acela, când s-a intonat imnul.
Născut la 31 decembrie 1963, la Focşani, s-a mutat în Braşov în 1980. În mai 1983 s-a angajat la Uzina Steagul … Read More
15 noiembrie 1987. Gheorghe Zaharia: La 15 noiembrie aveam 38 de ani și doi copii, unul de 12, altul de 13 ani. Stăteam greu atunci, nu aveam locuință. Nu eram membru de partid… Nemulțumiri erau multe, doi copii mici, mâncare nu, cartofii la rație, ouă la rație, pâine la rație… Am participat și eu, de la început până la sfârșit, pentru că pe toată lumea o durea suferința asta.
lăcătuș, n. 1950, Arsura, Vaslui Gheorghe Zaharia: La București, când au început să ne ancheteze, mă întrebau care sunt … Read More